RSS Feed

Tag Archives: romexpo

IAMX la Bucureşti, Andra la IAMX

Posted on

  Sub deviza Berea care a spus NU compromisului ti-i prezinta pe IAMX – artistii care au spus NU compromisurilor din industria muzicala Beck’sperience i-a adus anul acesta pe cei de la IAMX, lucru care nu a făcut decât să mă încânte, căci a fost ca un răspuns la propriile rugi.

Intrarea s-a făcut doar pe bază de invitaţie, care s-a putut descărca gratuit de pe site-ul evenimentului. Oricum eram dispusă să plătesc şi bilet, dacă se punea problema astfel. Pe moment, suna totul extrem de bine : avem şi concert Iamx în România, concertul mai e şi moca, însă pe măsură ce afişele promoţionale au început să împânzească stâlpii din Bucureşti şi vagoanele metrourilor, mă apuca un sentiment de nemulţumire.

Daaaar, nu mai conta. Am aşteptat nerăbdătoare ziua de 4 iunie, am ajuns la Romexpo şi m-am poziţionat exact în primul rând, lângă gardul metalic de protecţie.
La 20.30 au intrat pe scenă, în deschidere, cei de la Monarchy. Nu ştiam nimic despre ei, însă m-au surprins în mod plăcut.Un singur minus ar fi faptul că melodiile semănau destul de mult între ele. Ulterior, după mai multe informaţii, am aflat că cei de la Monarchy ar fi prima trupă muzicală care au ţinut un concert live din spaţiu.

După o scurtă pauză, timp în care cei de la Iamx Crew au aşezat şi au făcut probă la instrumente, la 21:50 au urcat cei de la Iamx pe scenă, cu vocalistul Chris Corner în frunte.
Cum să explic…când asculţi ore în şir, săptămânal, piesele unei formaţii, când citeşti cu atenţie versurile şi îţi spui în gând „Cum naiba a reuşit să trasmită atâtea, în doar câteva versuri?”, când ai avut stări extremiste pe melodiile lor, când ai fost indus în stări narcomane de sound-ul lor, deşi tu erai cât se poate de treaz, dar mai ales…când asişti pentru prima oară la concertul acelei formaţii, în primul rând, la doar câţiva metri de ei, sentimentul poate fi extrem de copleşitor. Apoi îţi revii, sari în sus, aplauzi, şi îl mai fixezi pe Chris Corner cu privirea din când în când, conştientizând mai bine că în stânga câmpului tău vizual nu mai apare sigla de la Youtube. Apoi zâmbeşti, ridici mâinile în aer, şi fredonezi odată cu el.

Au început cu melodii de pe ultimul album, Volatile Times, evident. Apoi au continuat să le alterneze cu cele mai vechi.Nu le-au cuprins pe toate cele care meritau, dar cui îi mai păsa? Eram în primul rând la concertul lor şi mă simţeam bine.

Între fani şi pleşcari

Recunosc, unul din motivele de îngrijorare era acela în care ar fi apărut puţini oameni la concert, pentru că Iamx nu e tocmai un nume foarte cunoscut pe aici. Altă situaţie ar fi fost aceea în care mulţi indivizi, în lipsă de altă ocupaţie acasă, ar fi apărut la concert tocmai pentru că era moca. Pe sistemul „Pleaşca place la popor.”
Situaţia a fost pe undeva la mijloc. Oamenii au venit; după feţe-după port, mulţi păreau ascultători ai formaţiei (deşi, recunosc, mă iritau groaznic copiliţele care încercau să pară cât mai copy paste Chris Corner, la capitolul vestimentaţie şi stil personal),însă am zărit şi câteva piţipoance, ba chiar vreo două cupluri undeva pe la 45-55 de ani.
În primul rând, în dreapta mea, se afla o tipă micuţă cu o pălărie roşie şi o rochie lungă înflorată. Pe toată durata concertului nu a stat decât tristă, a făcut câteva poze mediocre şi a stat cu bărbia sprijinită de bara de fier. La un moment dat a închis şi ochii. Pe bune acum, dacă nu asculţi şi nu te interesează, şi nu te simţi bine…de ce nu cedezi locul tău unuia care chiar se bucură de moment?
Dar bănuiesc că se aplică ca şi în cazul altor chestii moca: E naşpa, nu îmi place, dar dacă tot e gratis, să se consume într-un fel.

Alt moment penibil a fost atunci când un tip beat, praf& Co a venit lângă mine, m-a împins relaxat cu cotul şi efectiv s-a poziţionat în locul meu. Am rămas straight face, am clipit de două ori, l-am bătut pe umăr explicându-i ceea ce tocmai a făcut, dar omul nu schiţa nici măcar o reacţie. După vreo două minute, în aceeaşi tăcere, a plecat spre alte locuri.

Da biletul cât e? Biletul, cât e biletul? Dincolo era mai de calitate!

Totuşi, la finalul concertului, pe lângă durerea groaznică de picioare, am rămas şi cu un stupid sentiment de tristeţe. Parcă se încheiase prea brusc, parcă Chris nu vorbise suficient cu publicul, părea totul „am venit, ne-am făcut treaba, şi-am plecat!”.
Părerea mea e că dacă voiam să văd spectacolul grandios pe care obişnuiesc să îl facă în concerte, acest lucru se va întâmpla doar la concertele cu bilete puse în vânzare.
Chiar dacă intrarea a fost libera, evident că au fost plătiţi de către organizatori. Însă nu exprimi ce ai tu mai bun decât pentru publicul care ştii că vine pentru că îţi apreciază muzica, şi nu pentru toţi gură-cască,precum Domnul Dă-te mai încolo, că sunt praf şi îţi iau locul.
Apoi, nu simţeam suficientă energie din partea publicului. Ce-i drept, în jurul meu erau câţiva oameni care erau fani, fredonau, ştiau titlurile melodiilor, aclamau, însă prin spate se simţea un val de confort şi linişte.
NU spun că nu a existat conexiunea dintre ei şi public, ci doar că mă aşteptam parcă la ceva mai mult. Însă e explicabilă situaţia.

Concluzia e că a fost frumos la IAMX, tocmai pentru că a fost IAMX. Şi mai ales pentru că a fost primul concert. Aşa că am încercat să fac abstracţie de anumite detalii mai puţin mulţumitoare, şi să rămân cu amintirea placută a celor 90 de minute de performing.
Toată noaptea am visat întregul spectacol şi mi-au sunat melodiile în cap, iar spre dimineaţă m-am trezit pe acordurile de la Skin Vision.