Imi este de multe ori dor de perioada cand aveam un jurnal si eram extrem de entuziasmata de existenta lui.Ma simteam de parca eram impartita in doua,o dualitate androgina,eu asumandu-mi responsabilitatile sociale si cele de familie,iar cealalta parte,de undeva de sub salteaua patului meu,asumandu-si rolul de canapea confortabila din cabinetul unui psihoterapeut.Poate de asta nu am tanjit niciodata la prezenta ocazionala a unui preot in viata mea.Poate.Era mult mai usor usor sa infrunt tensiunea varstei sau nervii de zi cu zi prin simplul fapt ca scrijeleam pe hartie ceea ce gandeam si astfel ma descarcam.Intamplarile banale erau scrise extrem de caligrafic,sublinieri pe alocuri cu pix cu gel colorat si chiar poze.Paroxismul starilor mele apocaliptice erau nelizibile ba chiar cu foile putin rupte.
Insa partea care imi placea cel mai mult atunci cand aveam un jurnal era ca dupa indelungi perioade puteam reciti ce scrisesem in urma cu ceva timp ca sa constat schimbarea.Acum tot ce mi-a mai ramas este blogul care nu e decat o reflexie subtila a ceea ce sunt eu cu adevarat.Nu am timp,rabdare si poate nici suficient entuziasm de un nou jurnal.Si oricum,s-ar aduna in scurt timp atatea caiete in cat nici nu le-as mai gasi un spatiu de depozitare ascuns.
Mi-au mai ramas melodiile obsedante.Anul trecut pe vremea asta ma adanceam in John Lennon.Azi dimineata am facut un rezumat al anului ce tocmai a trecut dand play la Imagine si mi-am dat seama ca viata mea incepe sa se miste cu o viteza incredibila din multe puncte de vedere.”A stagna” imi e verb necunoscut.
Doar saptamana asta ar fi umplut probabil filele unui caiet studentesc.Oamenii si interesele fiecaruia ma dezamagesc si trec de limita inconstientei,grotescului si nesimtirii.Si cand zic „oameni” nu e o generalizare construita sumar in jurul unei singure persoane,eu chiar ma refer la…oameni.
Mi-a cazut in mana prima carte a Mihaelei Radulescu-Despre lucrurile simple,si am constatat ca diva sta bine la capitolul exprimare coerenta.Pe a doua nu o mai citesc ca nu vreau sa dau bani pe lacrimile lui Dani.Nu stiu de ce,imediat dupa asta am inceput sa citesc o alta carticica -Cum sa-ti intelegi sotul,poate pentru ca imi place ca vorbeste despre psihologia barbatului si a femeii.
Ma dezamagesc in vise.Adica in vise,vise, nu in idealuri.Am visat saptamana asta ca nu ma pot exprima cursiv iar aseara nu puteam explica cuvantul „proza”.Imediat ce am deschis ochii,am incercat sa o fac,si mi-a iesit mai bine decat in vis.
Caut un film bun.
Andra's Chapter 