RSS Feed

Tag Archives: ploaie

Bucharest Summer Rain

Posted on

Azi am respirat printre picăturile de ploaie, iar ploaia a respirat prin mine. Asta este desigur, o sinteză scurtă, la obiect, şi nu în ultimul rând poetică despre simbolistica acestei zile. Aşa cum ne place uneori să spunem despre România că este pământ latin, eminescian şi evident, democratic- ignorând anumite aspecte nefaste. Prin urmare, am zis şi eu că ar fi frumos să vorbesc despre ploaia torenţială din Bucureşti de astăzi, într-un anume fel, ignorând anumite detalii ridicole, omniprezente în acest spaţiu.

Ploaia în general curăţă, limpezeşte şi udă tot în jurul ei.
Încă dinaintea ploii, mi-am simţit mintea mai limpede când am început să contemplez la faptul că odată cu venirea cocălarilor în Vamă de 1 mai, a venit şi luna testelor, referatelor, xerox-ului, parţialelor şi examenelor. Mintea mea e limpede, clară, conştiinţa îmi dictează seriozitate, deci lucrurile ar trebui să decurgă conform standardelor pe care mi le impun. Citesc ultima parte şi mă adresez sinelui: Eşti sigurăăă?, cam cu acelaşi ton pe care îl folosea Virgil Ianţu în perioada „Vrei să fii miliardar?”

Apoi, împreună cu Andra, am rămas captive în Cişmigiu, sub un copac pe post de umbrelă. Când s-a mai potolit, am decis să ieşim din parc, însă torentul a început din nou. Am încetat chiar şi să mai fredonăm melodia de la Cargo, în ideea că mereu când îţi doreşti un lucru, are efect opus.
N-a mers. Aşa că ne-am pus gecile de piele în cap şi am alergat, cu mine în balerini, prin bălţi şi pe sub streşini. Inutil, ploaia a pătruns prin textilă şi ne-a udat. Coafura nu a mai rezistat. Andrele s-au enervat, au înjurat, apoi au cântat. Situaţia nu a mai devenit atât de amuzantă când, după încetarea ploii, un autobuz ne-a stropit la semafor atât de brutal precum Sarrah Jessica Parker în Sex and the City.

Din balerinii mei ieşeau apă. Am început să îmi pun problema dacă să mă descalţ de ei şi să merg desculţă, însă jegul de pe asfalt m-a convins să nu. Între timp, cealaltă Andra ajunsese în stadiul în care nu îi mai păsa de bălţi, oricum era udă până-n rădăcini, aşa că traversa suav bălţile ce îi acopereau tenişii în totalitate, lărgind larg mâinile şi autoproclamându-se Iisus care merge pe apă.

După ce am mai „ridicat” de pe drum vreo trei Crai, am mers în Club A unde s-a produs uscarea: uscarea gâtului, a hainelor etc.

Ca o concluzie, ploaia mai produce şi mult haos. Dacă ai companie, se produc şi situaţii amuzante şi bine de ţinut minte.
De ce am scris toate astea aici?
Pentru că i-am spus Andrei, în timp ce înotam prin Capitală, că ziua de 2 mai trebuie marcată în calendar, iar peste un an, când vom fi şi mai şmecheri de atât şi vom sta cu umbreluţa la soare, ne vom aminti de întregul maraton acvatic.

PS:  D-na Munteanu, mulţumesc pentru aprecierea pe care o aveţi despre felul în care scriu şi pentru faptul că îmi citiţi blogul. Micul geniu ce vă aparţine, adică fiica dv-stra şi buna mea prietenă Andra m-a informat de situaţie. Ţin să vă zic Săru-mâna! Şi sunteţi oricând binevenită pe mica mea proprietate virtuală, adică acest blog. 🙂

Pentru ca azi imi permit.

Urasc cand Mama Natura se afla intr-o perioada de profunda excitatie.Urasc cand totul e umed.Adica imi inchipui ca Ea se simte bine,dar eu ma simt ca un r.. exact!

De obicei se intampla prin octombrie-noiembrie/februarie-martie.Ce zi e azi? 9 februarie…That’s right.Stiu ca a fost azi o zi in care asfaltul trotuarelor nu mi-a zambit deloc,cu un cer de-a dreptul inourat,insa deasupra capului meu am avut in permanenta,in special in drum spre casa,cateva raze stralucitoare ale unui mare L,invaluindu-ma in caldura sa,luminandu-mi fata si punand-o in valoare conform standardelor literei L.

Am avut un par care statea in toate partile din cauza umezelii,am umblat cu o umbrela fara maner de plastic,am calcat prin toate baltile constatand in timpul acesta prezenta unei gaurici in una din cizme,mi-a intors vantul umbrela pe partea cealalta,am pierdut un tramvai fix cand voiam sa apas pe butonul de la usa de deschidere,mi-am luat bilet si nu a venit nici un controlor (asta se pune?),era sa imi intre un arc de la umbrela fix in ochi cand voiam sa o inchid,am fost stropita de o masina intr-un stil barbar,cum numai in filmele americane vezi. (doar ca spre deosebire de cadrul de acolo,eu nu ma aflam nici in New York si nu purtam nici rochita).

Deci azi a fost o zi in care mi-am permis sa fiu Lu-ză-ră.

~*~

Si ca sa raspund si la leapsa de la Georgiana: Daca as fi nevoita sa aleg o singura melodie pe care as putea sa o ascult toata viata,care ar fi ea?

E destul de complicat.Am perioade cand ascult in disperare 2-3 melodii,ca apoi sa nu ma mai uit cu lunile la ele.Si tot asa.Dar ca sa raspund la intrebare,am sa ma rezum la ultimul song obsession serios pe care l-am avut si m-a indus in stari ciudate.

Si ca sa-i multumesc domnişoarei ca a stat cu mine in statie pana a venit tramvaiul,o sa ii pasez ei leapsa in continuare.A..si lui Rommie,ca tot zicea ea ca e imposibila treaba cu alesul unei singure melodii.:D