RSS Feed

Devin o târfă a cuvintelor

Posted on

O târfă e o persoană care se vinde în urma unor favoruri de ordin material. Unii mai folosesc şi denumirea de prostituată sau cea de Monica Columbeanu. De cele mai multe ori, târfa îşi va face bine meseria- fie că are un talent înnăscut, fie că remuneraţiile au ambiţionat-o să devină performantă. Desigur, putem lejer să vorbim şi despre cazurile în care o târfă îşi va practica meseria şi pentru că îi place ceea ce face.

Îmi aduc aminte cum eram în urmă cu vreo doi ani, pe la începuturile acestui blog. Eram exaltată la fiecare articol pe care îl scriam, la fiecare feed-back primit, eram în permanenţă în căutare de noi subiecte, uneori în toiul nopţii când răsărea vreo idee apucam telefonul imediat să o notez, urmând ca a doua zi să scriu articolul. Pe atunci, simpla apreciere a oamenilor faţă de articolele mele era suficientă şi îmi oferea o stare de bine.

Entuziasmul a dispărut treptat. Nu ştiu dacă de vină sunt anii studenţiei ( anul trecut citeam câteva bloguri ai unor studenţi la jurnalism, şi eram uimită de cat de rar postează, mai ales că aveam de-a face cu nişte oameni ai cuvintelor) dar în momentul de faţă, la nivel de entuziasm şi împărtăşire a ideilor, singurul lucru care m-ar stimula ar fi situaţia în care eu aş fi plătită pentru ceea ce scriu. Să ne înţelegem: nu duc lipsă de idei, aşa cum probabil nici o târfă nu a dus la viaţa ei lipsă de admiratori înainte de a se apuca de business, vorbesc aici de utilitatea de a mai împărtaşi ideile.

Desigur-Vox populi, Vox Dei ar fi de părere că nu ar trebui să renunţ la scris căci trebuie conservat acest exerciţiu pentru meseria ce mă aşteaptă. Eu cred că e greşită abordarea. De uitat nu uită nimeni cum să scrie. Vorbim de maniera în care o face. Şi pentru asta,  consider că e mai important să fii informat, să citeşti şi altceva în afară de subtitrări, eventual o porţie zilnică de cugetări.

Aşa că îmi doresc nespus de mult să mă vând. Să îmi vând cuvintele. În cei douăzeci de ani, faptele au demonstrat că am un talent înnăscut al cuvintelor, că scriu şi de plăcere, dar aş putea foarte bine- asemenea unei dame de companie, să devin mai performantă dacă aş fi recompensată.

Totuşi, scrierile mele personale nu se rezumă doar la ceea ce prezint eu pe acest blog. Mai există şi altele, ceva mai personale (nu neapărat în stilul „jurnalul vieţii mele”), cu anumite semnificaţii şi simboluri, care nu se pot manifesta în blogosferă.

De ce?

Simplu. Regula oricărei Pretty Woman: Nu săruta niciodată pe gură clientul, nu deveni sentimentală sau intim sufleteşte în vreun fel.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: