La mulţi ani România, la mulţi ani Bucureşti!

Cât diferă ziua noastră naţională, comparativ cu 4th of July! Americanii parcă îşi sărbătoresc cu toţii propria mamă, aşa mult suflet pun in manifestul în sine. Noi tot ce facem e să ne oprim puţin din înjurat sistemul că se dau mici, sarmale şi muzică gratis. Adică tot ca un fel de mamă şi la noi, genul ăla căreia îi vorbim frumos şi îi spunem că o iubim doar la ziua salarului.

Mi-am petrecut 1 decembrie în cel mai clasic stil românesc: cu portofelul gol, cu lipsă de chef, cu multe înjurături (e tristă senzaţia când oftezi adânc, te trânteşti în pat, aştepti să te învăluie ceva moale şi termini prin a da cu capul de perete, şi nu de pernă), plus nervi si sictir pe majoritatea persoanelor si obiectelor.

Afară e urât şi frig. Bucureştiul arată ca o mocirlă. În Iaşi ninge. Pe blogul meu ninge. De ce ninge pe blogul meu? Nici măcar nu mi-am activat opţiunea cu ninsoare. Sau face parte din tema blogului? La naiba cu WordPress! La naiba cu tot!  Mă enervează şi blogul. Mă opresc aici.