RSS Feed

Monthly Archives: Septembrie 2010

Eminescu vs. Eminem

…asta chiar face toţi banii!

Am căutat vreo doi ani filmul ăsta şi abia recent am reuşit să-l vizionez.
Film, e mult spus film, cel puţin nu în adevăratul sens al cuvântului.E mai degrabă un documentar artistic, alb negru, în regia lui Florin Piersic Jr.Nu are o acţiune propriu zisă, şi totuşi, nu duce lipsă de dinamism.

Trei studenţi la regie vor să facă un film, însă se confruntă cu o problemă, şi anume, lipsa bugetului.Cea mai bună soluţie pe care o găsesc este introducerea unei reclame la bere, în filmul lor, şi convingerea unei persoane publice să apară în film (Florin Piersic Jr) câteva secunde,în timp ce consumă acel produs şi spune:

Hecker Brau…asta chiar face toţi banii!

Discuţia telefonică cu reprezentantul firmei respective e de-a dreptul captivantă şi chiar face toţi banii.Cei trei studenţi încearcă să obţină suma de 10.000 de euro pentru înserarea reclamei în film.Realitatea pr-istă şi avantajele în a deţine statutul de persoană publică, cât şi ce anume te ridică la acest rang, însumează întreaga mentalitate românească acaparată de bârfă şi scandal, foarte subtil ironizată.

Piersic seniorul?Juniorul?!Mă, eşti nebun la cap?Păi da’ ce ştie ăsta să facă pentru 10 000?!Nu, nu, nu…Spune-mi şi mie ce-a făcut ăsta…ăă…Piersic Junior.Ce-a făcut?A jucat.A regizat?!Nu, da’ ce face el, cine-i ăsta…A furat nevasta vreunui fotbalist, ceva?Păi asta se vinde!Adică dacă apărea pe vreo copertă ceva, scot 10 000, ţi-i dau de la mine.Mihaela Rădulescu, da.Face 10 000.Bănică Jr face 10 000.Da’ Piersic Jr, cine-i ăsta?

Din alte discuţii aflăm că filmul Chucky are o strânsă legătură cu regimul comunist, iar Hannibal e un adevărat ghid al bunelor maniere.

Îmi plac în general filmele cu un titlu inexplicabil, aparent fără sens, şi care pe parcursul acţiunii oferă explicaţia, într-un mod foarte subtil.Cam toate personajele  sunt persoane publice.Multe dintre ele nu erau, la vremea când se filma acest film.Cu toţii sunt puşi să se confrunte, mai mult sau mai puţin, cu opera lui Eminescu.

Şi totuşi, unde îşi are loc Eminem?Bănuiesc că în discuţiile celor trei studenţi despre filme.Bănuiesc că întruchipează invazia cultului american.Sau, e un mesaj către tânăra generaţie de a nu renega arta şi cultura.Citiţi şi Eminescu, nu doar versuri de Eminem, căci nu se ştie când vă va fi de folos-spre exemplu, să vi se dea drumul la curentul electric, cum i s-a întâmplat unui personaj.

Suvenir si kitsch

Niciodată nu mi-a plăcut să iau pe post de suvenir toate acele obiecte mici, banale, ce înfăţişează locaţia în care te afli, la preţuri exorbitante chiar, şi la care toată lumea se avântă, cu gândul probabil că va da bine în vitrina din sufragerie.Mi se par kitsch.Cu atât mai mult cu cât se găsesc în oraşul X şi obiecte ce înfăţişează simboluri ale altor oraşe, aflate la sute de km depărtare.

Da, da.Kitschul este prezent la orice colţ, oricât de istorică şi plină de cultură zona pe care o vizitezi.Mai ales dacă abundă în turism.Rezultă că turismul cauzează kitsch.Spre exemplu, se poartă moda cocalarilor de tir şi în Italia, cu nume mult mai exotice, bineînţeles.

Uneori, nişte simple personaje fotografiate la momentul potrivit, pot valora mai mult decât o bucată de plastic colorat ce se vrea a fi suvenir.Aici se încadrează tipul metrosexual cu puddelul gigant tuns trendi.Sau, mai bine, mireasa cu mesaje pacifiste şi total fără sens, de pe tricou.

Întâmplarea a făcut să vizitez într-o zi şi cimitirul.Am rămas şocată şi în acelaşi timp plăcut surprinsă.Mormintele sunt înlocuite cu „sertare” în care sicriele sau vasele cu cenuşă sunt băgate în zid, veşnic, ca Ana a lui Manole.Ziduri ce se întind pe lungimi kilometrice şi foarte întortocheate, doar afară, în curte, se mai găsesc şi câteva morminte pe stilul old school.

Desigur, vacanţa mea nu a fost doar plină de ciudăţenii, trivial şi kitsch.Am făcut şi lucruri frumoase, din seria „cât de boemă sunt”.Am reuşit să-l citesc pe Dante, iar apoi să merg la casa lui memorială. 

Am revenit în Grădina din Carpaţi

Am stat o perioadă în Italia şi din păcate a trebuit să mă întorc.A trebuit să mă întorc în România.S-au întâmplat multe lucruri ciudate si ilegale cand am venit, însă creierul meu refuză parcă să modeleze cuvinte azi.Ideea e că în toată această perioadă în care am lipsit din ţară m-am acomodat destul de uşor obiceiurilor, oamenilor, atmosferei din Italia.Când m-am întors, am găsit frig, am găsit şmecherii, multă sărăcie şi prost gust în aerul de pe stradă…în fine, toate acele lucruri pe care le detestam şi înainte, însă văzute acum la un nivel mult mai ridicat.