RSS Feed

Despre paradoxul lui Carpe Diem şi inutilitatea desemnării României ca stat de drept

Posted on

Mă întreb de multe ori, câţi dintre cei care îşi aleg ca motto (i-am auzit pe mulţi) acest Carpe Diem, îşi însuşesc în viaţă, până în străfundul porilor, întreaga simbolistică a acestei maxime.Căci sunt sigură că acei oameni care se folosesc de aceste două cuvinte a lui Horaţiu o fac în momente de cumpănă, de dezamăgire şi deznădejde, în momente în care îşi doresc să ia totul de la capăt.

Eu, de asemenea, m-am amăgit.Mi-am zis că viaţa dacă nu e trăită aici, şi acum, nu se numeşte viaţă.I-am criticat aspru pe cei care se gândeau doar la ziua de mâine.Şi iată-mă acum, dezgolită de acest val de ipocrizie, într-un scurt moment de nesiguranţă, în care constat că şi eu mi-am plănuit viaţa pas pas, piesă cu piesă.(Mama, eu dacă la 25 de ani încă voi sta pe banii tăi, voi fi o ratată.) Şi nu e bine.Pentru că în momentul în care o piesă refuză să se încadreze în locul în care tu ai pus-o, rişti să crezi că ţi se dărâmă întreg puzzle-ul.Şi când se duce încrederea, se duce tot.

Bănuiesc că ar fi trebuit să scriu despre momentele memorabile din această ultimă lună.

Nu ştiu cât de memorabil şi unic a fost totul, nu am făcut decât să îndeplinim un ritual.Dar tocmai chestiile ritualice ne fac să ne simţim special.Dacă am plecat din liceu cu regret?

Am încheiat anii de liceu, cu o pledoarie finală, în câteva strofe,mâzgălită la sfârşitul unui caiet.Caiet pe care l-am aruncat.„Dacă ai vise-n Negruzzi/Dar tu eşti de Tehnoton/N-ai nevoie de vreo medie,/E de-ajuns tatăl patron.” Bănuiesc că asta ar face o sumară descriere a tipologiilor dominante de la mine din liceu, şi ar răspunde într-un fel, sau nu, la întrebarea de mai sus.Singurul regret e cu privire la perioadă, şi nu la locaţie.Căci în sfârşit, retina nu îmi va mai fi zgâriată de juni şi domniţe care îşi poartă cu mândrie de negruzzist, uniforma Versace din obor, ca să arate a elitist.

Se găsesc în schimb şi oameni frumoşi, chiuluri frumoase, chiar şi grupurile sanitare îs ok.

Îmi lăsase cineva un comentariu pe blog, în care mă întreba dacă m-am simţit bine sau nu la banchet.Ei bine, au fost câteva momente penibile în care rochiţele frumos cusute la tanti Geta nu au mai fost nici ele capabile să acopere adevărata origine şi candoare a unor domniţe, dar per total, a fost ok.

Bac-ul a fost chestia de care abia aşteptam să scap, şi totodată, chestia aia care m-a făcut să mă uit la panou şi să mă întreb ca prostu’ De ce?.Ştii, uneori ai impresia că examenele astea ar trebui să arate, într-un fel sau altul, valoarea ta.Şi când vezi că persoanele cărora le-ai suflat au luat simţitor o notă mai bună ca tine, nu numai că te doare la orgoliu, dar îţi mai pierzi un pic şi încrederea în tine.Şi nu e sănătos, în condiţiile în care mai ai de dat un examen.M-am simţit ca atunci când profa de literatură universală m-a dat afară de la oră, pe motiv că citeam pe sub bancă o cu totul altă carte decât cea pe care o prezenta ea, în cel mai plictisitor mod posibil.S-a uitat la mine, văzând că nu sunt atentă şi mi-a zis „Andra, habar n-ai nimic!”, după care, rănită la orgoliu, am determinat-o să ma dea afară de la oră.Am fost data afară de la oră, pentru că mă plictisea, deşi din clasă  eram probabil aia care citise în anii de liceu cel mai mult din universala literatură.Cam acelaşi gust amărui mi l-a lăsat şi bac-ul.

Acolo unde vreau eu să dau admitere, nu am nevoie de bacalaureat.Şi totuşi, nu încetez în a îmi pune întrebarea dacă voi intra până la urmă.Îmi făceam planuri, mă gândeam că la anu’ pe vremea asta voi fi în Bucureşti, însă revin la acel carpe diem pe care am crezut uneori că îl respir, şi văd că nu am făcut-o.

Cum ar fi, ca după ce am ţinut chestia asta în cameră câteva luni de zile, să nu intru la FJSC?Nu ar fi nimic surprinzător, în fond 60 de locuri s-au mai tăiat, în fond e lege scrisă ca măcar zece să intre anual cu pile acolo, în fond e lucru banal la noi în ţară ca nedreptăţile să devină aproape legi scrise, unde nimeni nu mai ridică sprânceana la vederea sau auzul lor.

De fapt, adevărata problemă e dacă vreau cu adevărat să activez în domeniul ăsta.Ba nu, adevăratul bai e dacă mai poţi activa în vreun domeniu în România, de pe urma căruia să trăieşti bine şi frumos, fără să necesite şpagă şi măgării.

În urmă cu câţiva ani, ştiam că voi deveni jurnalist, îmi plăcea să visez şi eram sigură că visele pot fi îndeplinite, atâta timp cât crezi în ele.Da, visele pot deveni realitate, dar nu în România.Nu există.Pe site-ul facultăţii de jurnalism din Bucureşti deja sunt avertizaţi viitorii studenţi că a absolvi această facultate nu îţi garantează neapărat şi un loc de muncă satisfăcător.

Îmi e scârbă în ultima vreme să mă mai uit la televizor.Vorbeam despre nu ştiu ce subiect, iar mama îmi zice:Cum, n-ai auzit?Tu nu mai urmăreşti ştirile?

Nu, am încetat de un timp să o mai fac.A urmări stirile e ca şi cum ai pune o persoană instabilă dpdv emoţional, într-un cabinet al unui psihoterapeut, aflat la etajul zece al unei clădiri, fără nici o urmă de psihoterapeut în încăpere, dar în schimb, cu o frânghie, un cuţit şi un tub de Xanax pe masă.

Aşa că de ce să mă mai automutilez urmărind situaţia ţării?

De ce să ne mai chinuim să vedem evoluţia problemelor, când ştim cu toţii că noi, ca şi cetăţeni, nu prea mai avem drepturi, atunci când se iau decizii.Poate singurul drept din România care mai e respectat, e ăla cu libera exprimare.Dar şi ăsta e prost înţeles, şi aşa a ajuns să se trivializez întreaga industrie media.Păi cum să nu se închidă ziarele?Face-ţi loc pentru tabloide, dragii mei!

Am renunţat, aşadar, la planuri.Voi încerca să mimez trăirea prezentului.Fac o facultate, doar pentru a avea o ocupaţie.În fond, undeva în subconştientul lor, majoritatea studenţilor realizează că fac acelaşi lucru.Am căpătat acel pesimism pe care îl condamnam, până nu demult, la întregul nostru popor.

Dar când mi-e scârbă, îmi e scârbă, iar bucăţica aia de lămâie care ar putea atenua starea de greaţă, nu se găseşte la noi.

Anunțuri

3 responses »

  1. Cred ca e de prisos sa iti mai spun ca (si) in postul asta am gasit o serie consistenta de coincidente, dar devine deja obositor sa le mai numar ;))
    1. Perfect adevarat cu ‘Carpe diem!’ . Eu sunt o fiinta destul de planificata si structurata, chiar daca am si numeroase momente de spontaneitate. In general ascund o serie de paradoxuri, insa marturisesc ca nu o data m-am mustrat ca nu traiesc suficient de intens. Mi s-a intamplat sa asociez traitul intens cu superficialitatea, asa cum si traiul planificat pana in cel mai mic punct il pot asocia cu plafonarea. E complicat.
    2. Incredere….o, da, increderea. Cum iti ziceam si aseara, a fost greu pentru noi sa patim ce am patit. Insa cred ca daca noi nu (re)gasim bruma aceea de incredere, nici atat sa nu ne asteptam la altii sa o faca.
    3. M-au amuzat mult versurile 😆
    4. Experimentez trairi asemanatoare…. Ce vise, ce jurnalism, ce reusite, ce Romania, dulce tara a stirilor care te lucreaza incet la psihic. Suntem vulnerabile, oricat cojones am avea noi. E un moment cheie si suntem un pic bulversate.
    Dar una peste alta, oricat de sablon ar suna, TREBUIE sa ne gasim fortele sa ajungem unde vrem. Pe un drum care o sa fie al naibii de greu.
    Eu am incredere in tine.

    Si eu sunt scarbita, si eu sunt satula, si eu sunt speriata, si eu sunt descumpanita, desirata, confuza, tot tacamul. Si nu numai noi.

    “O sa inot pe burta o zi, doua, un an, pana obosesc bine. Apoi pe spate, apoi într-o dunga. Apoi intr-un deget, apoi intr-un fir de par, apoi intr-un fir de suflet, apoi intr-o rasuflare, apoi intr-un geamat. Ies eu la un liman.”

    Răspunde
  2. Multumesc Georgiana de sprijin moral.Cat despre coincidente, intr-adevar, dupa discutia despre bac nu ma mai surprinde nimic :))

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: