RSS Feed

Monthly Archives: Mai 2010

Un rol pentru Andra

Posted on

Da, da, recunosc.Asta a fost una din cărţile, singura de fapt, pe care am vrut să o achiziţionez din cauza titlului.Dorinţa exista încă de acum un an de zile, dar s-a materializat weekendul acesta când mi-a sărit în ochi în librărie.Autorul-nimeni altul decât unul din membrii formaţiei Cassa Loco, demonstrează prin romanul său autobiografic cea de-a două latură a sa, diferită de maimuţăreala şi parodia cu care este asociat în cadrul formaţiei.Deşi fără prea multă intrigă şi răsturnări de situaţie, romanul e destul de piperat cu scene erotice şi maniera în care întreaga acţiune este povestită te captivează.

Andra e colegă de platou cu membrii formaţiei în cadrul unui sitcom românesc care s-a difuzat pe la începutul anilor 2000 la Pro.Mai aflăm că Andra se fute bine.Mai aflăm de asemenea tot felul de detalii şi jocuri de culise ale oamenilor din showbiz.Ceea ce te pune cu adevărat pe gânduri este capacitatea de care trebuie să dea dovadă oamenii din media în a-şi face ordine în viaţa personală, în a se confrunta cu diferite stări apocaliptice, cauzate de diferite pierderi, şi totodată să rămână pentru public niste entertaineri.

E un roman din categoria cărţilor care dacă nu ar fi fost scrise, autorul nu ar fi putut încheia cu adevărat acel capitol din viaţa sa.

Acolo unde nesimţirea întâlneşte rasismul

Posted on

M-am săturat ca jegul ăsta de ţară să fie şi mai tare înnegrit de mâzga lăsată de ţigani, să fim recunoscuţi (oricât de nepatrioata aş fi) în afară de Dracula şi Ceauşescu, de numărul mare de ţigani pe metru pătrat, atât din interior cât şi din restul Europei unde pandemia s-a răspândit.Paraziţi ai societăţii, viermi ai moralităţii, focar de incultură şi futai.Mulţumim pentru orfani.
I-am numit ţigani, nu cetăţeni de etnie rromă, pentru că a fi cetăţean al unei societăţi implică anumite responsabilităţi.Rasism, discriminare?Da.Discriminez incultura, nesimţirea, starea patologică de acceptare a degradării din toate punctele de vedere.

Bineînţeles că nu trebuie să fii ţigan ca să îndeplineşti atribuţiile de mai sus.Dar până acum ei au fost singurii care m-au dezgustat până la izbucnire.Cerşit, miros dezgustător, dorinţă de ghicit în palmă până la insistenţă, lovită cu un băţ peste picior, pălmuită la fund, bombardată cu zăpada…tot ce vrei.

Aşa că Madonna, treci tu prin toate astea zi de zi, ca să înţelegi adevăratul înţeles al termenului de „ţigan” la noi, şi abia apoi miră-te , dacă mai ai de ce.

Puţină reclamă

Posted on

Ignoraţi calitatea proastă, faptul că un clip a fost filmat invers, vocea mea de pe fundal, iar pentru cunoscuţi-modestia lui Rommie.

Da’ banchetu?Cât e banchetu?!

Posted on

Ca totul să fie frumos la final, se termină cu un banchet.Că vorbim de şcoala primară, generală, liceu sau facultate, finalul e acelaşi:porcuşorul trebuie spart.Problema nu ar fi asta, ci mai degrabă dacă absolvenţii sunt mulţumiţi sau nu de raportul preţ-ofertă.Distracţia oricum vine de la noi.
La noi la liceu costurile unui banchet făcut la motel Bucium+cursul festiv costă 450 lei.Dilema supremă este de ce pentru curs sunt alocaţi 250 lei iar pentru banchetul în sine doar 200 lei?
Mai mult de atât, mă uitam pe site-ul de la FJSC din Bucureşti, adică acolo unde aspiră subsemnata, şi surpriză…costurile sunt mult mai mici iar oferta aş putea spune mult mai impresionantă.
Cursul festiv pentru cei ce termină facultatea de Jurnalism în Bucureşti costă doar 55 lei şi include toca, roba, eşarfa personalizată (toate sunt păstrate de către absolvenţi) plus fotograful.

Banchetul în sine costă 185 lei şi are loc într-o locaţie superbă, la câţiva kilometri de Bucureşti.

Şi ca cireaşa să fie pe tort, de meniu se ocupă monsieur Horia Vârlan, pe care îl ştiţi bineînţeles de la primatv.
Totuşi, ai crede că pe măsură ce înaintezi în studii şi banchetul devine mai costisitor.Însă de ce la noi la liceu a ajuns să coste dublu faţă de absolvenţii de facultate?

Sau se merge pe sistemul Studenţii au salarul mic la Mec, liceenii au părinţi la CEC?!

Pedeapsa Sfintei Treimi

Posted on

Am intrat la oră, cu o întârziere de 5 minute.Profesoara care îmi predă anul ăsta tot ce ţine de plictisitoarea noastră ţară în formă de peşte, m-a întrebat de două ori dacă avem inspecţie la oră.Mai că nu mi-a zis că am greşit clasa.Sechele cauzate de chiul.

Felicitări mie , ţie cat si ţie , pentru cifra magică 3 de azi de la geografie.Încerc să văd problema mai mult ca o situaţie comică de sfârşit de liceu.Dacă îmi iese?Absolut! (abia când o să mă văd cu media încheiată)

Hai, o zi bună.

În lipsă de ştiri, comentăm 1 Mai

Posted on

Ca jurnalist, nu ai prea multe de zis despre 1 mai, cel puţin nu ceva nou, comparativ cu anul trecut.Aşa că ai două mari opţiuni:despre fumul micilor şi spuma berii, sau fumul de ţigară de la vama veche şi spuma mării.

Cei de la Realitatea au încercat o tehnică narativă, ce se voia a fi originală.Şi-au ales o voce feminină, caldă, bună pentru poveştile lui Creangă, pe baza căreia au relatat acţiunea de la iarbă verde a cetăţenilor bucureşteni.Neveste care aşează micii pe gratari, bărbaţi care verifică temperatura berii, copii care se joacă cu mingea, plus câteva remarci ce se vor a fi intrigante: „Unele soţii au optat şi pentru legume la grătar, cum ar fi ciupercile.”, după care urmează câteva replici grosolane ale meltenilor cu verighetă despre cât de mâncători de carne îs ei şi că toată lumea ştie că bărbaţii îs cei mai buni bucătari din lume.Adevărul e că trebuie să te hrăneşti excesiv cu (,) cultură gastronomică ca să ştii să trânteşti un mic pe grătar.

Prima tv şi al său Focus au mers până pe litoral şi au luat interviu celor care stăteau şi se bronzau, iar apoi, celor săreau în sus pe plajă, noaptea, pe acorduri de muzică non-muzică.Au început să curgă tot felul de întrebări fără inspiraţie din partea reporterului, iar unul, înfofolit în propriul hanorac a răspuns cum nu se putea mai bine, aproape era să facă egal cu bătrâna care se spăla cu oţet de mere pe cap.

-Cum te simţi pe litoral?
-Sunt foarte trist!
-De ce?!
-De frig!

Distracţia a continuat în club unde un barman o ţinea pe una cu capul pe bar cu faţa în sus, iar el, aflat în genunchi, executa un super cocktail: îşi turnă în gură pe rând toate ingredientele, apoi le scuipă elegant în gura domnişoarei, ca mai apoi să o apuce de cap, să o o zdruncine puţin şi…Serviţi vă rog!
Ştirile Protv au fost ceva mai boeme de astă dată şi au început programul cu un colaj de imagini de la Vama Veche, iar pe fundal Tudor Chirilă şi melodia cu pricina.
Când am auzit-o mi s-a făcut dor de mare.Dar nu de mers la mare de 1 mai.Nu de trafic, aglomeraţie şi distracţie.Doar de nisp şi mare.