RSS Feed

Monthly Archives: Aprilie 2010

Câteva scurte

  • pe principiul „când nu mai ai un lucru, abia atunci îl apreciezi”, îmi este groaznic de ciudă că nu voi termina liceul în clasa în care am stat timp de patru ani.Pentru că noi suntem la parter, şi pentru că elevul peste care s-a prăbuşit copacul în Copou are clasa la etajul doi, s-a făcut un schimb de clase, fără acordul nostru, pentru a putea să se deplaseze x-ulescu mai uşor.Partea proastă e că noua clasă e comunistă, prăfuită, în aripa veche a liceului unde rişti să fii mâncat de toate orătăniile.
  • nu îi înţeleg pe oamenii care au într-o zi o anumită atitudine, iar dacă le reproşezi acest lucru, ei imediat sar în sus şi îţi zic „tu vorbeşti?aşa făceai şi tu zilele trecute…”.Aşa şi?Dacă eu greşesc cu o chestie trebuie neapărat să faci şi tu acelaşi lucru?Dă dovadă de înţelepciune şi comportă-te ca atare.Fii tu însuţi, nu o încercare de a părea altcineva.
  • mă irită groaznic videoclipurile la melodiile house autohtone.Un dj şi o „voce” feminină care lălăie câteva cuvinte, cu versuri mai mult decât fumate, cu motive „yo te quiero ca un câine,quiere-mă şi tu pe mine” dau dovadă de foarte mult spirit artistic în clipurile lor.Şi anume:merg.Da, merg.Se plimbă pe străzi, printre maşini, pe trotuare, în slow-motion şi…cam atât.Original.
  • am ajuns să merg cu autobuzul spre şcoală şi să aud de la anumite persoane din acelasi liceu cu mine, pe care le ştiu doar din vedere, păreri despre XII E, respectiv clasa mea.Din păcate, sunt perfect de acord cu ele.Aşa am ajuns eu să fac noi cunoştinţe cu persoane de la mine din liceu:în autobuz, barfindu-mi propria clasă.
  • mă ucid tezele.mâine la istorie, din aproape toată materia pentru bac.Nu am timp nici să respir.Plus atestatul la engleză.
  • ceea ce urăsc la zodia peşti este nevoia permanentă a unor stimulente, care de multe ori dau în scurte dependenţe.Tocmai de asta nu am vrut să am niciodată de-a face cu drogurile, nici măcar de curiozitate.Mi-a revenit dependenţa de energizante.Mă înviorează, mă mai scoate din moleşeala din ultima perioadă.Mă confrunt cu o lipsă de chef atât de cruntă încât am început să îl întreb pe Google de pastile antidepresive.Păcat că  îţi trebuie prescripţie de la medic.

Copacul şi Profesorul:1-0 pentru copac.

Am văzut aseară ştirea.Elevii au ieşit în parcul Copou cu profesorul de geografie, iar din nefericire, un copac, din cauza vântului puternic, a căzut la pământ, provocând leziuni grave unor boboci.
Bineînţeles că toată lumea a sărit cu gura că e vina profesorului, că nu avea acord de la direcţiune să îi ducă în parc  şi trebuie anchetat.

Hai să ne închipuim că această situaţie e un caiet de geografie.Să dăm pagina şi să căutăm lecţia despre climă, singura de altfel din acest caiet.Ştii ce scrie? Canicula îi face pe oameni să îşi dorească să fie iarnă, iar gerul-să fie vară.

Am spus asta pentru a sublinia caracterul veşnic nemulţumit pe care îl poate avea firea umană.Spre exemplu:
Aceiaşi elevi, cu acelaşi profesor, se află în clasă  într-o zi caniculară de sfârşit de mai.Aerul condiţionat nu funcţionează, sau poate nici nu există.Toţi elevii scriu pagini întregi din ceea ce le predă profesorul.Mulţi sunt obosiţi, transpiraţi, aproape sufocaţi, iar unul din ei, mai anemic, mai plăpând, leşină şi intră în stop cardio-respirator.

Ce e de făcut?Anvergură!Că de ce profesorul îi ţinea în clasă şi îi supunea la stres pe aşa o caniculă?!În străinătate orele de geografie se ţin în aer liber pe aşa o vreme.Plus că mai bine înţelege copilul dacă îi arăţi mediul înconjurător decât să îi predai pagină după pagină!Şi acum, din cauza asta, copilul meu se află în stare critică la spital!Că aşa e în România…

Înţelegi?

Accidente de acest fel se întâmplă la tot pasul.În patru ani de zile, în şcoala generală, şi eu am ieşit la plimbare în Copou cu profesorul respectiv, şi nimic tragic nu ni s-a întâmplat.În fond, cuvântul „tragic” e ultimul care îţi vine în minte atunci când te gândeşti la o plimbare în Copou, parc aflat la câţiva metri de liceu.
Probabil că în urmă cu câţiva ani n-aş fi crezut niciodată că îi voi lua apărarea acestui profesor.Aveam mereu emoţii la el la oră.Am luat doi de 2 într-o săptămâna la geografie.Dacă îţi punea o întrebare din senin şi stăteai mai mult de trei secunde să te gândeşti, primeai nota respectivă.
Dar toate astea nu au nicio relevanţă atunci când analizez întreaga situaţie.Prefer să fiu corectă şi raţională, indiferent de persoanele care se află în „tabăra” pe care o susţin.

De ce nu m-aş sinucide…

Dacă m-am aplecat vreodată peste fereastră şi m-am întrebat Oare cum ar fi?

Da.

Dacă am apucat cuţitul din bucătărie şi mi-am atins cu vârful ascuţit abdomenul?

Da.

Dacă mi-a trecut prin minte în timp ce traversam strada, să mă opresc şi să rămân neclintită?

Absolut.

Dar astea s-au întâmplat cu mult timp în urmă, şi nu o făceam pentru că voiam să închei socotelile cu prea scurta-mi viaţă, ci pentru că particule ale imaginaţiei mele bolnave se răsfrângeau şi asupra comportamentului meu.

Şi chiar dacă într-o bună rea zi voi fi suficient de determinată să recurg la astfel de gesturi, simpla imagine a mediatizării în exces a acţiunii mele şi numele meu transformat în titlu aducător de rating pe burtiera emisiunilor tv, m-ar face să îmi revină brusc pofta de viaţă.

Probabilitatea ca eu să mă sinucid este direct proporţională cu limita la care poate ajunge imaginaţia mea.Evident, fiind implicată imaginaţia, nu voi avea un motiv întemeiat pentru care să îmi fi dorit să termin cu viaţa.Fără rămas bun, fără bilete de adio, fără niciun indiciu.Supoziţiile vor începe, la fel ca şi noua telenovelă de pe Otv.Dacă o voi face cât incă voi fi tânără şi arătoasă şi cu a mea carieră în plină ascensiune, rating-ul e garantat!

Mă gândeam la toate astea în timp ce sinuciderea sosiei Angelinei Jolie apărea pe prima pagină a tabloidelor, în timp ce Dan Diaconescu comenta pe marginea acestui subiect, în timp ce observam atitudinea din media: „Angelina Jolie de România s-a sinucis!”
Junalistii se ghidează după anumite lucruri atunci când pun bazele unei ştiri, printre care proximitatea şi influenţa.Eu zic să mai adăugăm şi frumuseţea, iar ca prim reper, Angie a lu’ Pitt.

Aş putea face o analogie cu atitudinea penibilă a jurnaliştilor pe marginea cazului în genul, cu vorba aia-Ţara arde, babele se piaptănă.Familia e distrusă, îndoliată, cuprinsă de frământări şi depresie, iar ăştia din media nu mai pot de angoasă din cauza că fata semăna cu Angelina.

Mai mult decât atât, nu sunt în stare nici măcar să afle adevăratele motive pentru care s-a sinucis, să ridice un semn de întrebare cu privire la rata mare a sinuciderilor în rândul tinerilor în ultimii ani, fără să facă scandal, supoziţii, intrigă de telenovelă.

Singura situaţie pentru care astfel de cazuri ar trebui dezbătute în public ar fi tragerea unui semnal de alarmă, şi nu expunerea detaliilor intime şi cu totul derizorii din viaţa şi trecutul persoanei respective.

Cuvinte

Titlul acestui post sună foarte romantic, poetic (parcă te duce cu gândul la Necuvintele lui Nichita Stănescu) însă are o bază paranoică.

Mi se întâmplă adesea să mă trezesc dimineaţa cu un anumit cuvânt în minte, cuvânt a cărui semnificaţie nu o mai ţin minte, sau poate nici nu am ştiut-o vreodată.Se strecoară prin propriile rotiţe, aterizează pe circumvoluţii, iar adesea iese pe gură, în încercarea de a rezolva dilema.Bineînţeles, nimeni nu mă lămureşte, aşa că mă văd necesară să suport monstruleţul din capul meu, care îmi şopteşte în continuare acel cuvânt.

Ultimele două cuvinte au fost „palimpsest” şi „becisnic”.

Efectiv nu puteam să îmi scot cuvintele astea din cap.Palimpsest, palimpsest, palimpsest („Ce faci Andra?Ai un foc?” „palimpsest, palimpsest, palimpsest Da, stai să văd.”)
Şi tot aşa.Ore întregi.
Ieri becisnic made my day.Nu îl auzisem recent, cu atât mai puţin să îl fi folosit.Îmi inspira cuvântul un iz de inferioritate.Ăsta era singurul indiciu.Toate persoanele pe care le-am întrebat mi-au spus că nu au auzit în viaţa lor de acest cuvânt, ba mai mult, au afirmat că nici nu există.O singură persoană mi-a zis că îi sună cunoscut.

Singurul mod în care pot scăpa de monstruleţ este să ajung acasă şi să pun mâna pe DEX.Dacă nu o fac repede, situaţia poate atinge şi stadiul sindromului Tourette, cu o foarte mare uşurinţă.Ieri mă îndreptam spre staţia de autobuz (bine măcar că nu erau oameni în jurul meu) şi mă văd pronunţând, din senin, în timp ce mă gândeam la cu totul alte chestii, cuvântul „becisnic”.

PALIMPSEST, palimpseste, s.n. Pergament sau papirus de pe care s-a şters sau s-a ras scrierea iniţială pentru a se putea utiliza din nou şi pe care se mai văd urmele vechiului text.

BECISNIC, -A, becisnici, -ce, adj., s.m. şi f. (Pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie; ticait2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.

Aşa că dacă veţi merge pe stradă şi veţi observa o nebună care arată totuşi ca un om normal, dar care repetă cuvinte, eu sunt aia!

Când google te dezamăgeşte…

..ajungi pe blogul meu.

manele noi chap omor

nu sunt expert în domeniu, dar din câte ştiam, manelele abundau în activităţi hedoniste.

lady gaga anorexică

brunete slabe slabe

adică dacă îs doar slabe nu sunt bune?trebuie să fie „slabe slabe”?

prezervative folosite

nu, nu…Nu merge dacă le duci la vulcanizare.

crăcănate

fetişuri dubioase…

cum să construiesc o barcă

ambiţia face totul.

adela lupse sfârc

pentru cei încă necunoscători, Adela Lupse e fata aia care voia cu disperare să sune telefoonu!mistoul la adresa ei exista pe blogul meu, sfârcul, încă nu.

mă înec în somn

ecuaţie aritmetică cu prostii

ai 30 de ani şi o prietenă care are de dat bacul şi nu ştii cum să îi stârneşti atenţia pentru studiu?

temperatura bahluiului

indiferent de vreme, nu te sfătuiesc să te arunci în el.

ce mia plăcut la emil cioran

nu ştiu ce ţi-a plăcut, dar lui cu siguranţă nu i-ar fi căzut bine să vadă că are cititori agramaţi.

blonde proaste

eh…clişeu.

exemplude serviciu de conversaţie prin i

asta era cerinţa de la simulare la competenţe digitale.Adică nu ştii un serviciu de conversaţie prin internet?Nici unul?!păi când dai a-dâ-dâ la băieţi sau fete, ce foloseşti?

andrak777@yahoo.com

off…paparazzi ăştia.

mă vrei ?

eu nu.

mierea de albine bună pentru memorie

asta e bună de ţinut minte.

mărtişoare cât mai porno

te numeşti Mădălin Ionescu?

cu ce se ocupă un primar atunci când nu…

când nu e cu stânga?sigur e în compania dreptei.

adolf hitler românia

interesantă asociere.

sindromul bagarii de seamă

„bagarii în seamă” poate.Nu, nu e greu de recunoscut.

sfaturi pentru snobi

„cum să fii mai snob decât eşti?” sau „cum să pari mai puţin snob fără să nu pari snob?”.Nu văd relevanţa oricum.

urăsc ora de sport

tell me about it!

cum îi fac la câine un hanorac

:)) superb!

dacă citeşti înseamnă că mă vrei

absolut.

blonde since stupid

adică nu culoarea blond te prosteşte, ci prostia te inblonzeste.

înţelesul cuvântului viciu

get high and you’ll find out.

câinele nu mă ascultă

trist.caută alt stăpân.

trecem peste raţiune

trecem, trecem…în fond la ce ne foloseşte?

unde găsesc cartea fantoma de la operă

încearcă într-o librărie sau bibliotecă.Nu ai fi crezut niciodată, nu?Pe bune, nu te mint, acolo o găseşti!

filologie şi tabla înmulţirii

…apa şi focul.

„şi-a pus poză la avatar” cu unu

sigur te-a înşelat!

povestiri pedofilice

se găsesc din plin la Oprah.

să nu-mi spui că m-am schimbat

promit că nu.

fumatul provoacă încreţirea părului

de-ar fi asta singura afecţiune!

profesori incapabili

înseamnă că înveţi într-o instituţie de vis, dacă ai ajuns să cauţi exemple pe net.

cum moare katie la final în paranormal a

împuşcată.mulţumit?

O făclie de Paşte

Toate bune şi frumoase de Paşte, mai puţin azi dimineaţă pe la ora 2.30.Nu mai ştiu ce visam, ştiu doar că la un moment cineva suna la uşă.Insistent.Deschid ochii, mă trezesc- lumină pe hol, cineva într-adevăr suna la uşă.O usturime groaznică în gât.Se aude o voce groasă de bărbat, în jurul meu aerul irespirabil.Mă gândeam că a venit popa cu tămâierea sufletului şi a casei dar m-am înşelat.

Dragii vecini de dedesubt, au plecat la rude de Sărbători şi şi-au uitat cuptorul cu microunde deschis.S-a încins, s-a aprins, s-au aprins mai multe în jurul obiectului electrocasnic, totul culminând cu centrala care a ars. Norocul a constat în faptul că un vecin venise acasă din tura de noapte de la serviciu şi a văzut tot fumul şi flăcările din apartamentul vecinului în culpă, dar mai ales că s-a acţionat imediat şi au oprit gazul.

Apoi am asistat de la balcon la întregul spectacol oferit de pompieri şi smurd. Din fericire nu s-a întâmplat nimic tragic, doar câteva bunuri stricate în apartamentul vecinului de sub noi, inclusiv uşa spartă de la intrare.Fumul încă se mai simte în scară, mai ales în lift.

Acum nu vreau să o dau în paranoia-tragico-lacrimogenă, dar încerc să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă acel vecin din tura de noapte nu ar fi anunţat pompierii, dar mai ales, dacă nu s-ar fi oprit gazul la timp.

Din fericire, şansele ca eu să plec de pe astă lume fără diplomă de bac s-au spulberat.Aşa că show-ul continuă.

Mai mult decât Epavă. Super Epavă

În ultimele două săptămâni, în special în ultimele şapte zile, o chestie mi-a supt întreaga sevă din mine.Cât de sadic e să faci un lucru care îţi place şi care totodată te distruge fizic, psihic…Încep cunoştintele să mă întrebe dacă mi s-a întâmplat ceva grav.Nu, repet…nimic macabru.Doar o nebunie, care de multă vreme a fost o ambiţie de-a mea.Nu vreau să dezvălui despre ce este vorba, pentru că nu îmi place să vorbesc despre lucruri care încă nu s-au consumat într-un fel sau altul.

Am stat timp de o săptămână în faţa calculatorului.Probabil acum se va înţelege şi absenţa mea îndelungată de la şcoală.
Word-ul mi-a produs nervi.Internet explorerul la fel.Multă cafea, mult tutun, puţină mâncare, puţin somn.Nu am mai dormit de 24 de h.

E 8 şi ceva dimineaţa şi mă aflu într-un internet cafe.Calculatorul de acasă nu voia să coopereze dintr-un anumit punct de vedere.

Am stat toată noaptea până mi-a înţepenit gâtul şi mi-au ieşit ochii din orbite.La ora cinci dimineaţa eu eram în cadă, în încercarea de a mă detaşa de somn.La ora şapte jumate eram în fundaţie, beam o cafea şi fumam o ţigară.Întreaga cafea a fost aruncată la coş, la fel ca şi ţigara.Inima mea a clacat.Atac de spasmofilie.Panică.Singură pe străzi.Nu fac faţă oboselii şi stresului prea bine.

Înainte să mai aberez şi alte chestii inutile, mă voi deconecta.Şi la propriu, şi la figurat.Mă voi duce spre casă, voi dormi, şi voi respira uşurată.

De ce?

Pentru că mi-am dat seama că pot duce până la capăt un proiect, chiar de ar însemna să stau nopţi nedormite şi să umblu mahmură de somn pe străzi.Şi chestia asta îmi  dă încredere pe mai departe.