RSS Feed

Monthly Archives: Februarie 2010

Cum trebuie să vorbeşti

Îmi cade în mână o revistă.Felicia,mai precis.O răsfoiesc în trei timpi şi cinci mişcări plictisite,timp în care găsesc un articol al cărui titlu se contopeşte cu irisul meu de atâta dorinţă:Sfaturi pentru a cuceri simpatia tuturor.”Simpatia” scris cu violet,pentru că desigur…e o culoare în trend,asigură succes garantat,prin urmare sfaturile oferite sunt pe cât se poate de verosimile.

Îţi prezintă sumar lucruri pe care trebuie în mod categoric să le eviţi,lucruri ce ţin de expresia feţei,gesticulaţie şi ton.După care,revine în colţul din dreapta cu un ghid în treisprezece paşi (doar atât) despre cum se cade să vorbeşti atunci când ieşi în lume.Aşa că pentru toate doamnele şi domnişoarele din România (pentru că Felicia e o revistă de femei,nu?) care nu au reuşit să obţină în liceu punctaj mare la competiţia acerbă de popularitate,iată revanşa voastră în treisprezece paşi,pentru a exersa,şi a va demonstra vouă,cât şi celorlalţi,că sunteţi cea mai simpatică dintre toate .

1.Salută-i pe toţi cei cunoscuţi,iar dacă par dispuşi la conversaţie,este indicată o discuţie de 1-2 minute,chiar dacă te grăbeşti.

Adică tu îi saluţi pe cei care îi cunoşti,fără să faci cunoştinţă şi cu ceilalţi,iar pe deasupra mai stai şi 2 minute la discuţii doar cu cei cunoscuţi,timp în care ceilalţi vor sta pe tuşă,întrebându-se în gândul lor Când naiba pleacă asta?.Nu,nu vei fi simpatică.

2.Nu pune întrebări indiscrete,mai ales dacă interlocutorul nu este un prieten foarte apropiat.

Termenul „indiscret” nu e universal valabil ?Adică o întrebare indiscretă devine indiscretă doar în cazul persoanelor nu foarte apropiate,iar cu cele cu care eşti în relaţii bune termenul îşi pierde din proprietate? Adică dacă eu o întreb pe mama (cea mai apropiată persoană de care aş putea să fiu)cum a fost partida de sex din care eu am rezultat,nu sunt astfel indiscretă,nu?

3.Încearcă să eviţi orice implicare într-o discuţie care evoluează spre bârfe.

Aşa e.Fii cât de indiscretă vrei,dar niciodată nu bârfi!

4.După fiecare frază mai lungă schiţează un mic zâmbet.

Nu.Nu fă asta.Dacă faci acest lucru,categoric nu eşti un manager bun pentru imaginea neuronilor tăi.

5.Nu monopoliza discuţia şi nu-i întrerupe pe cei care vorbesc.

În sfârşit,s-a grăit adevărul!

6.Răspunde la toate întrebările care ţi se pun,chiar dacă e vorba de ironii sau întrebări răutăcioase.Mimează naivitatea şi arată că ai înţeles aluziile,dar nu doreşti un conflict.

Când devii laitmotiv de banc,adoptă o atitudine de barbie girl.Pisiceşte-te,alintă-te,clipeşte des,poate i se va face unuia chef şi îţi va lua apărarea.Poate…

7.Nu schimba subiectul unei discuţii în mod brusc.Leagă-te de ceva din discuţie pentru a schimba subiectul.

Alt adevăr.Nu toţi oamenii au talentul de a se folosi de diferite subterfugii pentru a trece pe nesimţite la un alt subiect de discuţie.Dacă cineva face glume pe seama ta,tu nu întreba brusc Aţi văzut filmul de aseară?,pentru că toţi se vor prinde că eşti deranjată de glumele lor şi te vor sâcâi şi mai tare.Ar merge mai degrabă Mă simt ca în „Legally Blonde”,sperând că cineva va întreba 1 sau 2?,iar tu să adaugi 1,pe al doilea nu l-am văzut,despre ce e vorba?”

8.În niciun caz nu contrazice pe nimeni direct sau prin absurda introducere „îmi permiteţi să vă contrazic?”

Adică să dai din cap şi să taci,chiar dacă diferenţa dintre opinia lui şi opinia ta e ca de la polul N la polul S?Succes în viaţă!

9.Nu vorbi în timp ce eşti cu spatele decât dacă este vorba de o relaţie specială sau de o prietenie foarte veche.

Nu am înţeles niciodată chestia asta.De ce tindem să fim mai politicoşi cu persoane cu care abia vorbim,pe care poate nici nu le suferim,dar în schimb,cu prietenii vechi,cu oamenii de calitate din jurul nostru,ne permitem să fim uneori lipsiţi de bun simţ?Asta e paradoxul prieteniei.

10.În niciun caz nu ridica tonul când te enervezi sau vrei să subliniezi ceva important.

La partea asta poate ar trebui să mai lucrez eu.De fapt nu,mi se pare absolut logic ca tonul meu să aibă diferite inflexiuni în funcţie de tema pe care o abordez.

11.Nu critica pe nimeni de faţă cu altcineva,iar dacă doreşti să-i aduci o critică,întâi vorbeşte-i despre calităţile sale.

?!? Gen:Ştii,te-am observat mai înainte în timp ce discutai cu ceilalţi,eşti un tip talentat,cu dunga de la pantalon în regulă,cu şcoala vieţii în spate,apreciez asta într-adevăr,dar îmi pare rău să îţi zic că eşti tare prost.Atât de prost,încât nici nu îţi poţi conştientiza propria prostie.O zi bună!

12.Arată-ţi interesul pentru o discuţie în care cineva vorbeşte pasional,din tot sufletul despre ceva.

Aşa,bagă-te în seamă.

13.Încearcă să faci cât mai des glume,având grijă să nu superi pe nimeni.

Nu,nu.Deci asta cu glumele jur că nu funcţionează.Am în clasă câteva persoane care se vor a fi simpatice în timpul orelor ,şi pentru a mai destinde audienţa apelează la tot felul de glumiţe.Pentru că ei îs simpatici.Rezultatul?Râdem,într-adevăr,dar nu de gluma lor,ci de intenţia lor de a fi amuzanţi.

Articol scris de Marius Radu,cercetător Academia Română.

Dragă Marius,mai cercetează ,că n-ai prea nimerit-o de data asta.

Unii îşi schimbă idealurile

Dacă înainte voia să ajungă la radio,acum le arde maxim pe Vodafone la combinat la cartele şi suflat prin telefon.

Aşa-i.E doar o scuză pentru a-mi aduce aminte de vremurile vechi şi faine.

Examenul oral mi-a iritat orgoliul

Sigur că am avut ceva emoţii pre-examen oral română.Şi asta pentru că nu sunt genul de persoană care să stea bine cu lucrul contra-timp.Îmi vin în minte tot felul de idei,una mai bună ca cealaltă,şi îmi ia câteva minute numai să le pun în ordine şi să mă decid pe care să o folosesc sau cum să le îmbin mai armonios.
Am aşteptat la uşă,de parcă eram programată pentru operaţie,am intrat şi am extras un bilet.Entitatea care veghează blogosfera a fost cu mine şi m-a îndrumat cum nu se putea mai bine.Pe bilet era un fragment dintr-un text jurnalistic care critica obsesia românilor pentru cumpărături în perioada post-comunistă şi cum adevăratul spirit al sărbătorilor de ordin religios se pierde odată cu mâncarea de pe rafturile magazinelor.

Îmi suna familiar.Parcă cineva mi-ar fi spus să scriu un post pe blog.

Mi-am luat tonul şi gesticulaţiile necesare şi am început să dezbat subiectul.Profesoara cârlionţata şi care este adesea bârfită de femeile de serviciu din liceu,pe motiv că la anumite bluze florale semitransparente uită să poarte sutien,se bagă în seamă,în încercarea de a-mi intimida elanul:

-Da’ dar…poate nu ar trebui să generalizezi,mai sunt oameni care cu adevărat simt spiritul Crăciunului.

-Mă scuzaţi,argumentele mele au şi o bază datorată experienţei personale.Am observat în hypermarketuri oameni cuprinşi de febra cumpărăturilor de Crăciun care se insultă unii pe alţii din cauza aglomeraţiei sau a locurilor de parcare,asta în condiţiile în care cumpărau produse a căror slogan era „De crăciun fi mai bun!”.Nu cred că acei oameni au înţeles ceva din adevărata esenţă a sărbătorilor.

Gata.Am convins-o.Nici nu a mai fost necesar să mai aduc şi celelalte argumente pe care le aveam pregătite.Profesorii examinatori vorbesc între ei,aud ceva în legătură cu „siguranţa de sine” iar la final, „Experimentat”.

Răsuflu uşurată,cu atât mai mult cu cât am aflat pe loc ce luasem.

In schimb,când s-au afişat în cursul zilei respective rezultatele pentru toţi elevii,constat următoarele:conservarea imaginii liceului e mai presus decât corectitudinea.Astfel încât,majoritatea au luat experimentat şi doar câţiva „avansat”.

Când vine vorba de lucruri de genul ăsta,am accese de snobism.Da,recunosc.Îmi asum acest lucru şi nu văd nimic rău în această reacţie.Cum să mă incluzi pe mine în acelaşi segment cu alţi ipochimeni care abia mormăie câteva cuvinte şi folosesc zâmbetul pe post de virgulă?

Prost să fii…şi zâmbet să tot ai!

El Gi

„Sunt într-o continuă stare de erecţie intelectuală şi totul vine în întâmpinarea dorinţelor mele.”

~*~
Aş vrea să funcţioneze şi la mine cu atâta eficacitate,însă o forţă nebuloasă numită LG (Lene Gravă) mă cuprinde zilnic şi îmi taie,sau coboară,orice elan.Probabil puţină viagra,sus acolo la mansardă,nu ar strica.

Mă enervează orice situaţie sau eveniment care atentează la confortul meu psihic.Examenul de luni la romana-proba orala este unul dintre ele.Apoi,constatările mele zilnice în care îmi dau seama că mai am 3 luni şi-o bucată,timp în care trebuie să învăţ la română preaiubitele mele comentarii,o carte întreagă la istorie şi sociologie,exerciţii şi lectură la engleză,pentru siguranţa sinelui,şi nu în ultimul rând,texte narative pentru examenul la facultate.

Nu vreau decât să dorm şi să citesc,orice atâta timp cât nu are legătură cu şcoala.Şi culmea e că asta fac,dar într-un mod vinovat.

De fiecare dată când mi se oferă ceva de citit,citesc cu interes.Atunci când trebuie pregătit,mă uit în scârbă.Şi asta se întâmplă în general cu bacalaureatul.

Vreau să fie august,să stau întinsă pe nisip,şi să răsuflu uşurată.

Twitter Shitter

twitter [ˈtwɪtə]

-a twittering sound, esp of a bird

-to talk or move rapidly and tremulously

Să redau puţin din propria-mi istorie:în urmă cu vreo 9 luni mi-am făcut cont pe Twitter care şi până în ziua de azi a rămas în repaus total.De ce? Pentru că auzeam în jurul meu că toată lumea se sparge în sus cu twitter şi nu înţelegeam care e fascinaţia.Si cum mie îmi place în permanenţă să ştiu ce se întâmplă în jurul meu,ce mod mai bun de a înţelege o dilema decât să iei o foaie şi un pix dai un google search şi să îţi faci cont! Am început să urmăresc câteva persoane ,cât să mă obişnuiesc cu întreaga tehnologie ,şi nu îi puteam înţelege pe cei care scriau la fiecare 10 min:de unde naiba au atâta inspiraţie?!
De fapt ,nu inspiraţia nu o puteam concepe,ci penibilismul manifestat cu o aşa mare voracitate,încât ai crede că twitterul şi aerul pe care îl respiră au valenţă egală în viaţa lor.

Într-o perioadă erau foarte mulţi cei care îi criticau pe cei care erau dependenţi de jocuri.Băi,acum oamenii ăia mi se par absolut normali,comparativ cu noile gadget-uri virtuale şi utilizatorii săi înrăiţi.Adică gândeşte-te,nu e nimic anormal să te joci-poate fi distractiv,e o activitate care dintotdeauna l-a binedispus pe om,până şi sahistii au în permanenţă tabla de şah lângă ei.
Dar Twitterul…oh twitterul,cât de distrus să fii să îl foloseşti,să pui pasiune în el,să arzi de înflăcărare la gândul că tocmai ai scris I’m out of toilet paper!I’ll be back în 5 minutes şi ceilalţi care te urmăresc îţi vor da reply!

Internetul a pus aşa mare stăpânire pe tine încât îţi dă impresia că eşti o zeitate fără altar;şi ce loc mai bun de a-ţi mulţumi supuşii (fie ei şi inexistenţi) decât să le arzi pe twitter şi să expui detalii de-a dreptul derizorii din viaţa ta oricum banală.Mai lipseşte să începi să te pozezi cu peretele alb în spate,să îţi lucrezi poza în Photoshop şi să adaugi COSMOPOLITAN chiar deasupra capului tău.

Da măi,tu ăla care în liceu stăteai în fundul clasei şi aveai pe post de coleg de bancă coşul de gunoi,care oricum,datorită ţie, era gol în permanenţă fiindcă nimeni nu îl nimerea;tu care din copilărie şi până în adolescenţa târzie l-ai avut ca prieten cel mai bun pe Dexter iar ca ideal-laboratorul lui.Tu…care ai devenit în tot acest timp mogul al blogosferei şi toată lumea te comentează pe Twitter chiar şi atunci când pui un simplu link de pe youtube,felicitări pentru manipularea de care dai dovadă,cu siguranţă ăsta a fost planul tău secret pe care îl puneai la cale în timp ce ceilalţi copii băteau mingea afară şi se mânjeau cu noroi.

Ce e şi mai trist e că sunt alţii într-o situaţie şi mai proastă.Exact.Ăia care nu au fost suficient de binecuvântaţi de ursitoare şi din cauza asta nimeni nu le dă reply pe Twitter.Adică ei povestesc acolo ce muzică le place,cât de ger e afară,nemulţumiri în privinţa tehnologiei,însă nimeni nu le răspunde!

Pe vremuri,oamenii obişnuiau să denumească aceasta activitate a vorbi de unul singur, însă acum,în decada anilor 2000,poartă denumirea de Twitter.