RSS Feed

Cer prea mult? (ei)

Mi se reproseaza adesea ca sunt:pretentioasa,mofturoasa,prea critica cu ceilalti,inabordabila,rautacioasa,bolnavicios de sarcastica si cum ca nimeni nu este suficient de bun pentru mine.Si nu ma refer neaparat la prezenta masculina din jurul meu,pentru ca asa-i,din doua replici le cam tai tot elanul de a ma agata;ma amuza sa le vad fatuca aia a lor schimonosita de un zambet exersat acasa in oglinda,impresiile de importanta si unicitate ce se perinda in mod abuziv si totodata fals in campul lor de energie,(adica daca tot te crezi buricu pamantului,macar fa-o intr-un mod natural-atunci esti misto tare)dar mai ales,nesiguranta aia puerila,care dupa cateva schimburi de replici,vad pe fata lor insipida nevoie de a alerga acasa la fusta mamei.Mai baieti…mi-e asa mila de voi cand va chinuiti prea tare.

Si cel mai stresant e amicul-baiat.Nu exista asa ceva.Doar daca tipul e gay.La un moment dat tot va incepe sa vada in tine altceva decat vezi tu in el,mesajele si telefoanele sa devina mai dese si cu intentii ascunse,ca mai apoi sa te trezesti ca iti face morala ca nu i-ai raspuns la telefon sau ai uitat sa ii intorci mesajul de „noapte buna”.Hey,hey…unde s-a ajuns?

Stii miscarea aia clasica cu o tipa si un tip la cinematograf-tipa crede ca sunt friends,tipul vrea mai mult,si la un moment dat dude asta incepe sa ii puna bratul pe dupa umerii ei,iar ea,intr-o stanjeneala totala de situatia la care s-a ajuns,ii ia frumos bratul si il da deoparte.Am urat dintotdeauna miscarile de genul si altele adiacente ei,in care nu vrei nici sa ii dai sperante,dar nici sa il faci sa se simta un rahat esuat…pentru ca nah,e treaba cu amicitia la mijloc.Mai baieti…nu mai faceti de astea,e frustrant si plictisitor.

Sau mai sunt aia la nivel de cunostinte:nici amici prea buni dar nici necunsocuti total.Aia vor ceva de la tine,ii simti.Simti asta cand iti vibreaza telefonul,simti asta cand faci ochi in miez de noapte din cauza beepurilor…te uiti la telefon,si vezi un mare sec „Ce mai faci?”.Si partea cea mai enervanta e ca is genul care numai prin telefon vor sa socializeze.Te enervezi la un moment dat si ii propui sa iesiti(poate n-are el curaj sa zica)sau macar sa vedeti cat de antrenanta e discutia face to face,iti faci o parere mai clara si vezi unde il poti aseza:in gramajoara cu posibili amici,in gramajoara cu posibili prieteni sau direct in recycle bin.Si chiar daca vii tu cu propunerea sa iesiti,el tot va refuza,ca are nu stiu ce de facut.Dar in schimb va continua cu sms si apel.Astia is cei mai coae-less si fara viata.Nesigurii nesigurilor,care cel mai probabil se excita doar prin simpla citire a cuvintelor tale.(daca esti din genul ala si tocmai imi citesti articolul sper ca te vei spala pe maini imediat dupa aia).

Anyway,am zis ca nu ma refer la tipi cand am mentionat „calitatile” mele la inceputul articolului,dar m-am lungit mai mult decat mi-am propus asa ca ma vad necesara sa continui cu partea a doua intr-un articol urmator.

Anunțuri

5 responses »

  1. Cei care reproseaza calitatile enumerate de tine sunt exact oamenii care se simt incomodati de ele, care se impiedica si nu le iese socoteala. E frustrant pentru unii ca nu esti ‘papusica’ sau ‘fata de treaba’. Din punctul meu de vedere, a fi pretentioasa si critica cu ceilalti e un lucru ok, atata vreme cat nu este un scop in sine. Poate sunt si subiectiva. De ce? ‘Sufar’ de chestii asemanatoare. Sunt dificila, aroganta pentru unii, si mereu am cate o nemultumire. E cate putin din „aspectele varstei”, „intoxicatie cu idealuri” dar si temperament. Deci te inteleg.
    Ce mi se pare mie nasol, cel putin cand ma uit la mine, e ca prin aspectele astea ranesc persoane care nu merita o astfel de atitudine.

    In legatura cu baietii…oo,dar ei sunt atat de imaturi incat nici nu realizeaza toate chestiile astea. Si atunci de ce se mai intreaba unii de ce noi cautam tipi mai mari. De ce? Ca sa egalizam naibii lucrurile :)) Stiu ca a sunat bitchy, dar asta e adevarul.
    De amicitia fata-baiat… nu m-as lega, sunt o victima a ei.:)) Am patit-o de vreo 3 ori, de fiecare data din vina mea.

    Răspunde
  2. Hai sa ma leg eu de amicitia dintre fete si baieti.Chiar exista si e printre noi:d, nu intr-un univers paralel in care un baiat si o fata nu pot fi amici….doar daca baiatul ii gay:)).Oricat de socant poate parea…..dar suntem capabili de asa ceva, nu avem ca singur scop in viata cucerirea femeilor.:d

    Răspunde
  3. Cred ca in sinea ta esti o fata timida si care a avut destule experiente neplacute cu diversi baieti, oricum imi place foarte mult articolul tau si modul in care ti-ai impartasit ideiile . take care .

    Răspunde
  4. @Cristian-m-am referit la ceea ce mi s-a intamplat mie cat si celor din jurul meu.e o generalizare intr-adevar,dar care acopera marea majoritate.pot fi amici,dar cand ajung sa se confeseze unul altuia prea des si sa isi dea sfaturi,la un moment tipului tot ii va trece prin minte „ia stai,ne potrivim la caracter,ma intelege,o inteleg…cum ar fi oare?”.

    @ALX-ohoo,dar e dovedit prin legea naturii ca persoanele care par la exterior puternice si de neatins is firi timide.cunosc o groaza de exemple.doar ca timiditatea si expansivitatea nu mi le pot controla,mi se seteaza creierul singur,in functie de situatie si persoane,si de obicei latura mea timida o pot vedea doar persoanele apropiate.:)

    Răspunde
  5. Pingback: Cer prea mult? part II (ele) « Andra's Chapter

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: