RSS Feed

Monthly Archives: Decembrie 2009

Resolutions 2010/high hopes

Anul 2009 s-ar putea cu usurinta imparti in doua capitole in cazul meu.Clasa a 11 a si clasa a 12 a.Si nu nivelul scolar a provocat aceasta bifurcatie,ci anumite lucruri care au venit inspre mine si felul cum mi-am schimbat in anumite privinte mentalitatea.Am devenit intr-un fel sau altul mai independenta,am invatat sa ignor in loc sa ma consum,conteaza mai mult calitatea omului de langa tine decat cantitatea,intorsaturi de situatii si decizii neasteptate.

2010 are in componenta numarul 10 deci ar trebui sa fie un an pe masura asteptarilor,aproape perfect.

  • Sper sa constientizez in permanenta timpul limitat care mi-a mai ramas,si sa profit din plin de aceasta ultima perioada.
  • Sa ma descurc ok la bac. Sa scap mai repede de bac.
  • Sa fiu mai indulgenta cu oamenii care ar putea merita.
  • Sa nu fac compromisuri.
  • sa continui sa citesc chestii interesante.
  • Sa avansez cu independenta.
  • Sa iau examenul la FJSC
  • Sa fac fata neghiobiei din Bucuresti.
  • Sa nu ma las descurajata indiferent de situatie.
  • Sa fumez mai putin.
  • Si stiu ca se vor mai aduna multe altele pe parcursul anului.
Anunțuri

YM!-catalog de etalare a vietii sociale

Daca ar fi sa iau prin comparatie,la nivel de yahoo messenger,viata mea sociala si a altor omuleti utilizatori din lista mea,probabil ca par o persoana foarte anosta,trista,fara viata sociala,indispusa,si total invidioasa pe tine,care tocmai ti-ai etalat poza cu tine la avatar proaspat facuta aseara in club.

Foarte rar imi pun poza cu mine la avatar si chiar si cand se intampla sa pun,nu le pun pe cele mai recente,aleg la nimereala.In momentul ala,multa lume imi spune „Oau..si-a pus poza la avatar Andra!”.Eu incerc sa dezleg dilema.Adica cu ce am gresit pana acum?

eu nu folosesc programelul asta ca sa agat deci prin urmare mi se pare de-a dreptul derizoriu sa imi etalez poza „eu…in club” ,”eu…in noua mea rochita”,”eu…proaspat vopsita” „eu…la mare,in costum de baie”.

Nu inteleg constanta nevoie a oamenilor de a demonstra celorlalti importanta lor si cat de plina e viata lor sociala,care de multe ori poate fi un rahat,dar e ok,e simplu sa iti pui la status sambata seara „preparing” ca apoi timp de o ora sa te uiti la tv si sa ai la YM idle-ul setat la 1 minut.

Pozele cu prietenii nu mai sunt simple amintiri.Devin o evidentza constanta a cat ma iubeste pe mine lumea si eu sunt centrul centrului.

Sunt unele persoane care de fiecare data cand le vad avatarul si statusul imi creeaza impresia ca fiecare iesire pe care o fac au ca scop final etalarea pozei la avatar si falsa impresie de dobandire a unui anumit statut.

Daca iti pui „spart…dnd” la status nu intereseza pe nimeni ca tu ai baut ca animalu si acum esti cu stomacu intors pe dos.daca te-ai combinat azi si maine iti faci poza cu ea/el in timp ce va sarutati,nu intereseaza pe nimeni ca pe viitor ai ce fute.De ce te chinui sa iti pui la status „dnd sau ignore!” cand e mult mai simplu sa iesi de pe messenger?Ah,e mult mai interesant sa demonstrezi cat de inabordabil si zeu esti tu de fapt.

Amuzant,nu? Nu.

You mean Santa? That boy’s a bitch

Craciun Fericit! Adica pofta buna!

eu imi mentin in continuare parerea de anul trecut,poate si cu alte adaosuri cu privire la perioada asta.Bine,acum voi nu va inchipuiti ca eu de-a lungul sarbatorilor de iarna stau imbufnata in permanenta,pe Cioran citindu-l sub brad si injurand colindatorii.Nu.Desi nu ma ung la inima urarile de bine (nu te astepta sa iti trimit inapoi mesaj cu Sarbatori Fericite! pentru ca nu vin din suflet,prefer sa scriu altceva care sa nu contina cuvintele „cu ocazia”, „pace” si „bucurie”)totusi,in atatia ani,creierul meu la fel ca al multor oameni a fost setat datorita naturii obisnuintei,de a  accepta toate acestea din jurul sau,in fiecare luna de decembrie si sa participe concomitent cu societatea la impodobirea si tamaierea sufletului.

  • am primit colindatori
  • am colindat si eu pe cineva
  • am brad.deci am brad,da?
  • am lumanarele parfumate in forma de stelute
  • am pus si am primit cadou sub brad.
  • m-am uitat la mult mai multe filme pe tematica Craciun,decat de obicei.

Eu zic ca m-am descurcat bine anul asta.

Cer prea mult? (ei)

Mi se reproseaza adesea ca sunt:pretentioasa,mofturoasa,prea critica cu ceilalti,inabordabila,rautacioasa,bolnavicios de sarcastica si cum ca nimeni nu este suficient de bun pentru mine.Si nu ma refer neaparat la prezenta masculina din jurul meu,pentru ca asa-i,din doua replici le cam tai tot elanul de a ma agata;ma amuza sa le vad fatuca aia a lor schimonosita de un zambet exersat acasa in oglinda,impresiile de importanta si unicitate ce se perinda in mod abuziv si totodata fals in campul lor de energie,(adica daca tot te crezi buricu pamantului,macar fa-o intr-un mod natural-atunci esti misto tare)dar mai ales,nesiguranta aia puerila,care dupa cateva schimburi de replici,vad pe fata lor insipida nevoie de a alerga acasa la fusta mamei.Mai baieti…mi-e asa mila de voi cand va chinuiti prea tare.

Si cel mai stresant e amicul-baiat.Nu exista asa ceva.Doar daca tipul e gay.La un moment dat tot va incepe sa vada in tine altceva decat vezi tu in el,mesajele si telefoanele sa devina mai dese si cu intentii ascunse,ca mai apoi sa te trezesti ca iti face morala ca nu i-ai raspuns la telefon sau ai uitat sa ii intorci mesajul de „noapte buna”.Hey,hey…unde s-a ajuns?

Stii miscarea aia clasica cu o tipa si un tip la cinematograf-tipa crede ca sunt friends,tipul vrea mai mult,si la un moment dat dude asta incepe sa ii puna bratul pe dupa umerii ei,iar ea,intr-o stanjeneala totala de situatia la care s-a ajuns,ii ia frumos bratul si il da deoparte.Am urat dintotdeauna miscarile de genul si altele adiacente ei,in care nu vrei nici sa ii dai sperante,dar nici sa il faci sa se simta un rahat esuat…pentru ca nah,e treaba cu amicitia la mijloc.Mai baieti…nu mai faceti de astea,e frustrant si plictisitor.

Sau mai sunt aia la nivel de cunostinte:nici amici prea buni dar nici necunsocuti total.Aia vor ceva de la tine,ii simti.Simti asta cand iti vibreaza telefonul,simti asta cand faci ochi in miez de noapte din cauza beepurilor…te uiti la telefon,si vezi un mare sec „Ce mai faci?”.Si partea cea mai enervanta e ca is genul care numai prin telefon vor sa socializeze.Te enervezi la un moment dat si ii propui sa iesiti(poate n-are el curaj sa zica)sau macar sa vedeti cat de antrenanta e discutia face to face,iti faci o parere mai clara si vezi unde il poti aseza:in gramajoara cu posibili amici,in gramajoara cu posibili prieteni sau direct in recycle bin.Si chiar daca vii tu cu propunerea sa iesiti,el tot va refuza,ca are nu stiu ce de facut.Dar in schimb va continua cu sms si apel.Astia is cei mai coae-less si fara viata.Nesigurii nesigurilor,care cel mai probabil se excita doar prin simpla citire a cuvintelor tale.(daca esti din genul ala si tocmai imi citesti articolul sper ca te vei spala pe maini imediat dupa aia).

Anyway,am zis ca nu ma refer la tipi cand am mentionat „calitatile” mele la inceputul articolului,dar m-am lungit mai mult decat mi-am propus asa ca ma vad necesara sa continui cu partea a doua intr-un articol urmator.

Durerile pot afecta viata de familie

Eu sunt un mare critic de reclame.Adica colegele din spatele meu stiu cu siguranta ca atunci cand ma plictisesc in vreo ora,ma intorc spre ele si fac o dezbatere a celor mai stupide spoturi publicitare,ironizand ingeniozitatea creatorilor.

Mai nou ma irita o alta reclama.Si cum daca ma intorc in momentul asta cu privirea in spatele meu nu vad decat un imens dulap,o sa imi exprim elucubratiile aici.

Cred ca e la Algozone sau ceva in genul,dar reclama mai misogina eu nu am putut sa vad.(poate ar mai fi alea de la Diamond rezista cand tipa asezata pe banca e acostata de un terchea-berchea)

Durerile de cap/menstruale pot afecta viata de familie.

Hai sa fim seriosi,eu rar am vazut barbat care sa il doara capu.Migrena,asa cum spunea in ghidul misoginului,(unele chestii chiar is pe bune,si in fond am mai discutata parca de faptul ca nu sunt o feminista super-convinsa,nu?)e o chestie care a aparut si va disparea odata cu femeia.Adica daca esti femeie si te doare capu,pac,familia se darama.Asta dovedeste inca o data sclavismul la care este supusa mama,sotia,in cadrul familiei.Nu ai voie sa ai dureri,e interzis prin legea naturii,nu ai voie sa ai o clipa de repaus,sa te opresti din curatenie,facut mancare,educatia copiilor,pentru ca esti Femeie,adica ai obligatii si singurul moment in care ai voie cu adevarat sa te intinzi e atunci cand vrea omul tau sa se suie pe tine.Patetic.

Imi si inchipui cum sotii de pretutindeni stau pe fotoliu uitandu-se nervosi la televizor,cu un sandvis improvizatie proprie intr-o mana si cu telecomanda in cealalta,molfaind nervosi si scrasnind din dinti,pentru ca nevasta lor,cea cu durerile,sta relaxata in pat si nu a avut cand sa ii pregateasca mancare calda.In timp ce ala micu vine si il trage de maneca,ceva revelator se intampla la tv: Durerile menstruale pot afecta viata de familie.Algozone combate durerea intr-un mod imbatabil! Si astfel,sarind in sus de bucurie,de parca ar fi descifrat o enigma a omenirii,coboara jos la farmacie,ia un algozone,fericit ca a facut ceva util intru salvarea casniciei.

Wow.That’s deep.

trebuiasamadescarc.

Nu necesita titlu

Imi este de multe ori dor de perioada cand aveam un jurnal si eram extrem de entuziasmata de existenta lui.Ma simteam de parca eram impartita in doua,o dualitate androgina,eu asumandu-mi responsabilitatile sociale si cele de familie,iar cealalta parte,de undeva de sub salteaua patului meu,asumandu-si rolul de canapea confortabila din cabinetul unui psihoterapeut.Poate de asta nu am tanjit niciodata la prezenta ocazionala a unui preot in viata mea.Poate.Era mult mai usor usor sa infrunt tensiunea varstei sau nervii de zi cu zi prin simplul fapt ca scrijeleam pe hartie ceea ce gandeam si astfel ma descarcam.Intamplarile banale erau scrise extrem de caligrafic,sublinieri pe alocuri cu pix cu gel colorat si chiar poze.Paroxismul starilor mele apocaliptice erau nelizibile ba chiar cu foile putin rupte.

Insa partea care imi placea cel mai mult atunci cand aveam un jurnal era ca dupa indelungi perioade puteam reciti ce scrisesem in urma cu ceva timp ca sa constat schimbarea.Acum tot ce mi-a mai ramas este blogul care nu e decat o reflexie subtila a ceea ce sunt eu cu adevarat.Nu am timp,rabdare si poate nici suficient entuziasm de un nou jurnal.Si oricum,s-ar aduna in scurt timp atatea caiete in cat nici nu le-as mai gasi un spatiu de depozitare ascuns.

Mi-au mai ramas melodiile obsedante.Anul trecut pe vremea asta ma adanceam in John Lennon.Azi dimineata am facut un rezumat al anului ce tocmai a trecut dand play la Imagine si mi-am dat seama ca viata mea incepe sa se miste cu o viteza incredibila din multe puncte de vedere.”A stagna” imi e verb necunoscut.

Doar saptamana asta ar fi umplut probabil filele unui caiet studentesc.Oamenii si interesele fiecaruia ma dezamagesc si trec de limita inconstientei,grotescului si nesimtirii.Si cand zic „oameni” nu e o generalizare construita sumar in jurul unei singure persoane,eu chiar ma refer la…oameni.

Mi-a cazut in mana prima carte a Mihaelei Radulescu-Despre lucrurile simple,si am constatat ca diva sta bine la capitolul exprimare coerenta.Pe a doua nu o mai citesc ca nu vreau sa dau bani pe lacrimile lui Dani.Nu stiu de ce,imediat dupa asta am inceput sa citesc o alta carticica -Cum sa-ti intelegi sotul,poate pentru ca imi place ca vorbeste despre psihologia barbatului si a femeii.

Ma dezamagesc in vise.Adica in vise,vise, nu in idealuri.Am visat saptamana asta ca nu ma pot exprima cursiv iar aseara nu puteam explica cuvantul „proza”.Imediat ce am deschis ochii,am incercat sa o fac,si mi-a iesit mai bine decat in vis.

Caut un film bun.