RSS Feed

Monthly Archives: Octombrie 2009

Statistici si obsesii.

Sunt unele persoane usor obsesiv-compulsive care din orice actiune sau preocupare zilnica doresc sa creeze un sondaj de opinie sau o statistica.Citeam intr-o carte despre un personaj care obisnuia in fiecare zi sa isi numere pasii sau sa se cronometreze de fiecare data cand se ducea la toaleta,in ideea vreunei geniale statistici,de la o zi la alta.

Eu uneori ma incadrez tipului.Cu preponderenta saptamana aceasta.Spre exemplu,voiam sa demonstrez calitatea detergentului de vase.In reclama la Feya spune ca poti spala 50 de vase cu o singura picatura de detergent lichid,chiar si in apa rece.Eu nu am reusit sa spal cu acea cantitate decat 4 vase,chiar si in apa calda.Si daca nu ma insel,in urma cu ceva timp,in incercarea de a demonstra calitatea tesaturii dupa spalarea in mod constant cu Ace,am folosit manevra bunicutei din reclama care dupa ce scoate sticla de clor din geanta,trage in mod brutal de bluza,si nu mare mi-a fost surpriza cand tricoul meu a scos un parait de-a dreptu…despicator.

Ideea era ca saptamana asta mi-au trecut tot felul de posibile experimente prin cap,ale caror rezultate nu stiu sincer pe cine ar fi facut fericit,dar cu siguranta pe mine m-ar fi amuzat.

  • cati pensionari/per week se ingramadesc violent pe sistemu furia turmei atunci cand se elibereaza un loc in ratb
  • numarul de fată pe care ii aud in timpul unei zile
  • numarul de injuraturi
  • de cate ori pe saptamana dobitocii  lasa usa deschisa la lift la etajul lor/ca nu cumva si ceilalti locatari sa profite de miracolul tehnologiei.
  • sau de cate ori m-a intrebat Lira sapt aceasta cu ce sa se costumeze de halloween (eu i-am zis sa ramana asa cum e,in ideea ca scap mai usor,dar n-a functionat) :))

Mai am un experiment in curs de desfasurare care se dezvolta pe parcursul a 5 zile,intr-un mediu de socializare a tinerilor.Ieri a fost prima zi.Azi nu se pune pentru ca nu ies din casa.Maine ma duc la Opera si nu cred ca ambientul de acolo va ajuta cumva evolutia statisticilor mele.

Ma mai gandeam tot ieri,cum ar fi sa ma imbrac timp de o saptamana scolara,in fiecare zi,cu aceasi bluza?Doar de curiozitate sa vad reactia celorlalti,tinand cont de faptul ca la noi in clasa in loc de Neata’ colega! primesti un Ce faine sunt cizmulitele!!! sau De ce nu iti pui o centura in talie la bluza asta?! ori De ce nu iti ridici pantalonii ca iti stau prea largi la fund?!!(desi asta era ideea) precum si Ce draguti sunt cerceii!iiiiii!!!!

De multe ori laudele la adresa ta sunt doar un motiv de a te aborda;se intampla adesea intre persoanele care nu preau treaba una cu cealalta,si atunci cand au,se folosesc de pupincurisme esuate pentru a se asigura ca discutia va avea loc pe un fond pasnic.Zic.

In fine,revenind la planul meu…ma gandeam ca faptul ca voi veni timp de 5 zile la scoala cu aceasi bluza nu ar mirosi prea bine,chiar si cu duş cu tot.Sa zicem ca 2 zile ar merge sa porti o bluza si totul sa fie ok,in ideea ca nu esti genu care sa aiba probleme cu glanda,dar daca va tine doar atat,experimentul nu va avea acelasi farmec sau rezultat dorit.

*Post din seria Eu si puru-mi senilism.

Too fat for Fashion?

Inalte,cu picioare kilometrice,look avangardist si atitudine ce te domina din priviri in timp ce pasesc cu incredere pe tocuri stiletto-cam asta e imaginea promovata de lumea modellingului pe catwalk.
In incercarea de a crea un efect modern,futurist,peste limita normalului,modelele cu o greutate sub media celei normale,reusesc cu succes sa creeze o imagine groteasca si uneori din pacate,aspirationala.

skinnycurves

Ceea ce mi-a placut aseara si m-a surprins in acelasi timp pe Fashion tv (nu ma uit neaparat pentru prezentari ci pentru ca imi place muzica) a fost prezentarea unei colectii primavara/vara-2010 marca Elena Miro,designer italian care recunosc,nu mai auzisem inainte dar a reusit sa imi starneasca curiozitatea.
Brandul promoveaza femeia cu forme cat si bineinteles haine moderne adaptate masurii acestora.Si nu vorbesc aici despre femei obeze,ci despre femeile care au cateva rotunjimi si cu toate astea se ingrijesc si au grija macar in a-si mentine propria eleganta daca nu reusesc cu silueta.Pentru ca hai sa fim seriosi,atata vreme cat ai un metabolism incet,si o anumita constitutie fizica de mic copil,cu greu iti poti pastra o silueta de vis-doar pentru ca asa impune podiumul-fara sa te infometezi si sa o tii in diete drastice.La unii oameni chiar nu merge.Si in fond,de ce sa iti faci fiecare zi un chin,cand poti arata bine si sa fii admirata asa cum esti tu?

Si uneori chiar nu e pe bune zicala: O femeie nu poate fi niciodata prea slaba.

images1279317_anorexic fake - skinny model colette perfect Sassy Slip101sc57050a

Un manechin ce prezinta pentru Elena Miro povestea ca mereu in adolescenta era genul outsider,all dressed in black,si ca a fost foarte surprinsa cand cineva i-a spus ca e frumoasa si ca ar putea fi model.Inaltimea o ajuta insa s-a strofocat foarte mult cu infometarea pentru a ajunge la o silueta demna de catwalk.Cand i s-a oferit ocazia sa prezinte pentru Elena Miro a fost mai mult decat fericita,nu numai pentru ca putea sa aiba un stil de viata sanatos si sa faca in acelasi timp ceea ce ii face placere (modelling) cat si mandria ca poate fi un model demn de urmat pentru alte fetite;faptul ca are ocazia de a schimba vechile aspiratii cu unele noi.Tinerele adolescente nu se vor mai infometa in speranta ca vor putea defila pe podium,ci vor fi multumite de ele,putand sa devina ceea ce isi doresc,fara sa recurga la masuri extreme.

E ciudat faptul ca eu dintotdeauna am vazut perfectiunea in tipele slabe.Nu alea cracanate,sau care li se vad coastele,sau care par puse la presat in biblie de ani de zile.Nu.Pur si simplu cele lipsite de rotunjimi acolo unde nu trebuie sa le ai.Dar jur ca dupa ce m-am uitat la shootingul cu doua modele Elena Miro,care desi aveau anumite rotunjimi-felul cum zambeau sanatos,cum le flutura paru,si siguranta de sine pe care o emanau m-au facut,contrar asteptarilor mele,sa le vad INCREDIBIl de frumoase,si emanau in permanenta acel ceva special.
Cred ca pana la urma chiar functioneaza treaba cu increderea in sine.

Us girlz we are so magical…

IMG_1058

Idealul meu in viata…

…este sa stau si sa cersesc in piata.
Atat doar ca e cam incomod pe timp ploios,dar daca ma asez pe un canal aburind,zic ca se rezolva problema.E tot un fel de munca de birou la urma urmei…nu-ti misti fundul din loc dar in schimb ai mainile ocupate.Si mananci multi covrigi.

Se spune ca daca vrei sa castigi un ban pe cont propriu,trebuie sa incepi de jos.Chestia asta e mult mai valabila decat ai crede.
Stateam pe undeva pe langa piata Nicolina in asteptarea autobuzului iar la cativa metri departare de mine,in pozitie turceasca,o cersetoare de etnie vizibil rroma,cu un prunc in brate,mormaia niste cuvinte cu tendinta acustica dar care pareau sa echivaleze cu formula „Dati-mi…”
Cineva se opreste si ii ofera 5 lei.
Dumnezeule!zic in sinea mea.Pe bune?

Am continuat in mod strategic sa ma uit la cersetoare cat si la ceas deopotriva.In urmatoarele 15 minute alte doua persoane s-au oprit si au scos din buzunar cate 1 leu.
Se pare ca trendul cu monezile de care voiai sa scapi din buzunare a cam fost dat uitarii.
Concluzia usturatoare e urmatoarea:7 lei in 20 minute!Inseamna ca oamenii strazii ajung cu succes ca intr-o ora sa stranga suma de 10 lei.Desi ar ajunge la suma de 50 de lei in 5 ore,astfel calculand,sa presupunem ca lumea nu e chiar atat de darnica cat sa dea la fiecare ora macar unul 5 lei,tot s-ar putea ajunge la suma mai sus mentionata in 12 ore de munca asiduua.

50×7=>350 lei (ca ei nu au weekendurile libere,ba cu atat mai mult is solicitati duminica la efectuarea unor „bilanturi” prin fata bisericilor).

350 lei/saptamana rezulta un castig lunar de…de 1400 lei.Ceea ce inseamna de 2 ori mai mult decat salariul minim pe economie!

Frumooos….

Si nici macar impozite nu platesc pe treaba asta.Hai ca ar fi amuzant.
Asta imi aduce aminte de cazul unui batran cersetor caruia i-a fost descoperit Card-ul personal,unde avea depusi banii castigati in urma cersitului.Si suma ajungea la cateva sute de milioane de lei vechi,daca nu chiar miliardul.(si bineinteles ca banii i-au fost confiscati de catre stat).

Datorita cui? Datorita noua.
Cine se plange de ei? Noi.
Care e solutia pentru a scapa de ei? tot Noi.

Paraschevo,fato,ce-ai facut?!

Incerc de ceva timp incoace,in fiecare an pe la jumatatea lui octombrie,sa-mi dau seama cum s-a ajuns ca zilele Iasiului care in fond e un mare balci si o tiganeala totala (ca orice zi aniversara a unui oras) sa se suprapuna cu un eveniment ceva mai crestin si anume sarbatoarea Sf. Parascheva.
Pentru cei inca necunoscatori,in fiecare an se executa un pelerinaj la osemintele Sf Parascheva,care este scoasa afara din Mitropolie si daca ai vreun bai’ in viata si crezi in ajutorul divin,atingerea moastelor unui sfant ar putea reprezenta pentru tine in acel moment un punct de real sprijin sufletesc.
Vestea rea e ca trebuie sa stai la o coada interminabila (aparent) ore in sir pana sa ajungi la Parascheva,asta desigur daca nu detii vreo functie politica,pentru ca in cazul acesta,fgm-ul sau molidul vor face o carare special pentru tine prin musuroiul de oameni.Ciudat,parca in fata Providentei eram cu totii egali intre noi.
Partea buna in schimb e ca dupa ce ai stat ca un adevarat enorias la coada,istovit de atata asteptare.dar plin de nerabdare in ceea ce priveste comuniunea dintre tine si Sacru,te poti recupera imediat cativa metri mai la vale,la o terasa fumeganda de mici si bere pe acorduri de lautareasca.

Nu vreau sa fiu groteasca,plictisitor de sarcastica sau sa generalizez…insa efectiv asta imi inspira aceste doua „manifestari” paralele aflate la activa metri departare una de cealalta.
Sfantul si kitschul la un loc,slujba si „dansul pinguinului”,esenta de tamaie si cea de mici…Nu,pur si simplu nu merg!Ma duce involuntar cu gandul la acei oameni care postesc de crestini ce sunt si dupa post se indoapa de ajung in spital.
Ar trebui sa se traseze o linie definitorie intre sarbatoarea religioasa in sine si sarbatoarea orasului,chiar daca combinarea celor doua e o buna strategie de marketing.

Cel mai mare pelerinaj din tara e la Iasi->turism->aparitia comerciantilor de kitsch si nu numai->si daca tot e balci in oras hai sa fie asta sarbatoarea orasului.

NU.

Ma inec in miere de albine

Meniul de azi:biscuiti in forma de animalute si miere de albine.

Cred ca finalul basmului Sarea in bucate,in care imparatul isi recunoaste vina si admite ca nu exista nimic mai imbucurator pentru el decat sa fie iubit asemenea fiicei sale mai mici,ca sarea in bucate, are o baza destul de solida.Dulcele si dulcegarelile nu te ajuta cu nimic.Sunt bune doar cat sa iti excite subtil papilele gustative,sau auzul.Pentru ca prea multa dulcegareala,fie ea de ordin alimentar sau social strica,si iti vei da seama mult prea tarziu de chestia asta.Atunci cand te vei urca pe cantar sau atunci cand vei constata la o persoana o ipocrizie de mult si prea bine ascunsa.

In fine.Imi este rau.Fizic,psihic iar mierea de albine pe care am ingurcitat-o in ultimele 3 zile nu ma face nici mai optimista,nici mai…la naiba m-am ingrasat 2 kilograme.Noaptea apar si consecintele de la prea multa sare in bucate nicotina in plamani.Mi se opreste brusc respiratia si tresar,ma ridic din pat fara sa imi dau seama si debitez nu stiu ce.Somn agitat,vise necoapte,memorie proasta si a doua zi tot felul de dileme.(Mama…uhm,ce voiam sa te intreb…cum se manifesta epilepsia?”).(„Inceteaza sa te mai gandesti la chestii din astea Andra,aia tremura,lesina si isi dau ochii peste cap.Mananca mai multe fructe si lactate!”).

Am o lene acuta.Seminarul „Dezlantuie invingatorul din tine” nu prea isi face efect pe termen lung.Brusc imi doresc sa fiu un parazit.Care sa stea in nesimtire,fara sa faca nimic constructiv si sa il doara in organ de tot si de toate.Oh stai,am devenit deja acest lucru.Ce poate fi mai parazit decat un parazit?Simt nevoia sa devin,sa ma cufund si mai tare intr-un nevrotism si o inconstienta totala.