RSS Feed

Monthly Archives: Aprilie 2009

Off blogging.

Se intampla de cateva zile si cred ca va mai continua putin.Eu as mai  numi-o si blogo-idiosincrasie.Pentru o scurta perioada chiar nu mai vreau sa am nici o legatura cu conectarea mea la wordpress,urmarirea altor bloguri,sau alte discutii care incep cu: „Am citit pe blogu’ lu’…”

Cred ca incepe sa ma gadile si o tarzie astenie de primavara,care se manifesta nu tocmai imbucurator pentru organismul implicit starea mea.Iar prea multe activitati hedoniste cu siguranta nu ma vor ajuta prea mult in acest sens.Nu mai,gata.

Ma numesc Andra si am cearcane,o durere de cap si o sete groaznica.Si nu am chef de blog.

Paştem,sau nu?

Stiu ca daca vrei sa fii in blogo-trend trebuie sa scrii neaparat despre evenimentele curente,sa dezbati,sa te rupi,sa te strofoci,chit ca ca o sa fie al enshpelea articol online (si nu numai)pe aceasi tema.

eastertramp

Cum n-am chef sa fiu prea previzibila, nu o sa scriu nimic prea cuprinzator despre Paste.As face o urare,ca sa ma pretind mai buna si mai sufletista acum de Sfintele Sarbatori,ca oricum nu am mai fost sub poala popei de ani de zile,si n-are cin’ sa ma ierte.Dar sincer nu ma pricep la urari.As fi putut foarte bine sa critic ceva,ca ma pricep de minune,dar parca am obosit.

Si cand vezi in jurul tau atatia oameni fericiti ca au oua rosii in frigider si se spala cu ele dimineata pe frunte,ca mananca si beau si il slavesc pe Dumnezeu,intr-o placere inefabila,nestiind saracii ca numele unora dintre ei va fi pe buzele lui Esca in a3a zi de Paste (daca te duci,macar te duci cu onoarea pe suflet!),ca au in sfarsit un prilej de a-si aduna intreaga familie…cand vezi ca toata lumea e fericita,eu de ce sa ma bag si sa vin cu nemultumirile mele?Nu e frumos.

Asa ca am sa ma limitez la un Happy Bunny Easter! si cam atat.

Trecea o barca pe Bahlui…

iasimaximIasiul este intr-adevar un important centru cultural si universitar insa odata primit acest statut nimeni nu se mai preocupa in a desavarsi cu adevarat un proiect sau orice altceva cat sa scoata la suprafata acest lucru.Asa ca,tinand cont de toate micile detalii de-a dreptul triviale,scabroase care imi sunt date sa le vad prin frunzisul Iesiului-fie ele de ordinul uman sau de ordinul jegului (oh..iertat fie-mi pleonasmul) pot afirma cu tarie ca desi ne mandrim cu statutul mentionat mai sus,el reprezinta totodata o utopie pentru orasul nostru,al meu.
Nu o sa fac mare anvergura pe tema asta pentru ca vorba aia-daca nu o face primarul,de ce sa o fac eu?

O sa ma limitez la un lucrusor,care imi este dat sa il vad cam in fiecare zi,un lucrusor care se intinde pe o distanta de 10 km prin Iasi,si daca tot vorbim de orase culturale,am putea afirma cu neusurinta ca el,este precum Tamisa pentru Oxford.
Ladies and gentlemens,say Hello to Bahlui.

Il vad cam in fiecare seara,si cam de fiecare data imi ofera peisaje de neuitat:razele palide si timide ale apusuluia atingand tabliile de pe mal sau chiar din apa,cai uneori si vaci pascand intr-o armonie urbana de ti-e mai mare dragul cand treci pe langa a lor balega.Dude,si e multa!
ambalaje,chistocuri,poduri darapanate,pescari cu speranta din plin dar cu plasa mai mereu goala,prezervative folosite atarnand frumos de Curu’ Gainii,Homo Sapiens cu pantalonii in vine,pe sistemu Hai sa vedem care tinteste mai departe-in Bahlui direct,bineinteles, cat si alti civili ascultatori de simfonii la cellphone (ah stai,ca astia oricum fac parte din fauna universal existenta deci imposibil sa nu-i fi gasit si pe malul unui rau).

Nu am cum sa evit toate astea pentru ca malul Bahluiului reprezinta singurul loc in care Betty (nr:potaia mea) poate alerga in voie fara sa se sperie de masini si care in fond ii ofera ei anumite facilitati precum satisfactia de a scurma,de a-si face nevoile fiziologice intr-un ambient mult mai mother nature decat daca ar face pe furis pe asfaltul din fata scarii P4, plus senzatia minunata ca poate alerga printre floricele buruieni respectiv sa sara peste ele.

Ceea ce nu am inteles deloc este de ce nimeni nu face nimic cu acest loc.Nu mai pun la cont restul Europei cu raurile ce le traverseaza orasele pentru ca in fond comparatia ar fi de-a dreptul absurda.Insa totusi…aia din Timisoara au inteles.La fel si aia din Cluj,Oradea:raul ce iti traverseaza orasul e si el un element turistic,de care ar trebui sa te ocupi!!De care ar trebui sa ne ocupam cu totii.Insa cand vezi in jurul tau ca toata lumea are fix o durere in cur si fac absolut tot ce vor pe malul raului,parca iti vine sa iesi si tu Bergenbiru’ (prietenii stiu de ce) si grataru’ in duminicile insorite,sa mai pui un haus la casetofonu din Dacia Berlina,eventual sa faci plaja. (jur ca in prima duminica din anul asta in care temperatura a depasit 20 de grade,malul Bahluiului zici ca era litoralul romanesc,doar ca nitel mai imbracat.da’ doar atat)

Si atunci ce ne ramane de facut?
Sa traim intr-o continua simbioza noi,micii si broastele?

Today,Paranoia was my middle name.

magicianulNimic nu e ceea ce pare,totul e o iluzie.Iluzia ti-o creezi singur in functie de realitatea de care esti inconjurat si in care te increzi.Pana nu dai de paranoia.

Mi s-a intamplat azi o chestie destul de ciudata.Citesc momentan Magicianul de John Fowles,e complicat sa prezint pe scurt actiunea pentru ca a trebuit sa ajung abia la jumatatea cartii (din 664 pagini) ca sa inteleg cat de cat despre ce e totusi vorba.Insa daca asta ajuta,”iluzie” si „realitate” is clar din campul lexical al cartii.

Cand brusc lasi cartea la o parte din citit si tragi repede pe tine o pereche de pantaloni,niste papuci-altii decat cei roz si fluffy de casa,o dîra de fon de ten si dermatograf ca sa iesi din casa,exista riscu ca tu inca sa te mai simti prinsa in subiectu cartii.Chiar daca fiecare groapa in care calci, a carei plomba pusa si ras-pusa e o esuare totala fiindca niste pusti s-au gandit sa desprinda bucati din ea ca sa improvizeze o poarta la fotbal,ar trebui sa te trezeasca la realitate plus dilemele existentiale de tipu „Auzi,nu-mi zici si mie cat e ceasu frumoaso,aterizarea semintei din strunga direct pe asfalt„.

Nu.Eram eu,proaspat rupta din filmu cartii,sceptica,paranoica.Atat de paranoica incat am avut impresia ca cele doua persoane din fata mea care se uitau incontinuu la fiecare 10 secunde in spate,spre mine,puneau ceva la cale.Unul din ei,ras in cap,tinea ceva metalic in mana.Prevedeam un scenariu nu prea pozitiv..ii vad ca incetinesc din mers,ma apropii de ei.Ce fac? Continui sa merg?Daca ma vor trage spre ei?Nu,nu..e imposibil,sunt oameni in jur.Si totusi de ce se uita spre mine mereu,de ce se tot joaca cu obiectu ala metalic din mana?Sa fug?Nu..trec,linistita pe langa ei.Asa cum se spune ca atunci cand intalnesti o haita de caini nu trebuie sa arati ca iti este frica.Merg.Ii depasesc.Asteptam o miscare brusca.Ceva care sa ma faca sa exclam cateva vocale si sa ma tin cu mana de abdomen.Incordare.Nimic.Rasuflu.Aud in spate un Hai ca vine.De fapt asteptau tramvaiul si se tot uitau in urma sa vada daca vine.Obiectul metalic erau niste chei.Today,Paranoia was my middle name.

Tipa satena din statie imbracata in blugi si geaca de blugi ceea ce nu e tocmai trendi se uita la mine dubios.Adica nu sunt snoaba dar uneori,chiar si involuntar,iti dai seama de situatia fiecarui om.Iar combinatia denim-denim,mai ales in culori diferite,cu un port-fard de la Avon pe post de geanta si o privire anosta imi da impresia unei persoane nu tocmai multumita cu prezentul ei.Privirea ei imi soptea incontinuu Sa vezi ce-o sa patesti..sa vezi ce o sa ti se intample.Mergeam pe strada.Era 7 jumate si…13 aprilie.M-a pus din nou pe ganduri.

Aveam impresia ca toti din jurul meu,de pe strada,stiu cate ceva despre mine.Ca toti sunt niste figuranti,actori ai piesei ce mi se pregatea.Verdeata din jur si aerul cald primaveratic reprezenta doar linistea dinaintea furtunii,erau doar aplauzele inainte de a se ridica cortina,iar mai apoi sa inceapa drama.Al carui rol principal il aveam.

Si toate astea de la Magicianul lui Fowles.Stiu asta,sigur.


Bă,sa mor de exagerez.

Leapsa!

1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine? Faptul ca in diferitele mele stari,pot reprezenta cu usurinta cam orice tip de personalitate.

2. Primul film care îţi vine în minte acum? Slumdog Millionaire.

3. Ce ai desenat ultima oară (pe hartie, nu în paint)? Cred ca o floricica fara tulpina.

4. De câte ori ai spus “te urăsc” până acum? De multe ori in pasele mele de adolescenta cretina de tipul Drama Queen in conflict cu maica’sa

5. Cu ce personaj din literatură te identifici? Dificil de spus.Eu insumi sunt un personaj b-)

6. Cât de bine te înţelegi cu tine? Suntem la extreme.

7. Daca ar fi sa scrii o carte… ce titlu ar avea? Depinde despre ce e vorba.In general stau prost la capitolul asta.Stiu ca la 10 ani voiam sa scriu o carte despre povestea unei haite de caini si se numea „Lumea cainilor” ceea ce nu suna prea incitant.

8. Descrie în trei cuvinte o persoană pe care încă nu ai cunoscut-o. Bisexual/a,amuzant/a,lider/a.

9. Continuă propozitia: Azi, încă adormita, m-am trezit visând la …O viata independenta,departe de Iasi.

De la:  Lira Spre: Little Party

Sex,Drugs&Rock’n’roll

Pe mine ma plictiseste ingrozitor sloganu „Spune Nu drogurilor!”.Este cam aceasi chestie cu ceea ce spuneam aici.Prea multa stereotipie isi pierde din esenta mesajului ce se vrea transmis.Iar un lucru fara esenta nu isi are rostul.Si banuiesc ca asta e cu totul in contradictie cu ceea ce ti-ai propus tu sa faci,cu acel slogan.

Cred ca problema asta cu drogurile va exista mereu,indiferent de secolul in care te afli,indiferent de stadiul de dezvoltare al societatii.Romanii si dacii o faceau cu anumite ierburi ce aveau proprietati halucinogene,s-a descoperit apoi morfina care era initial folosita pentru calmarea durerilor fizice insa s-a constatat ca poate duce la dependenta.S-a cautat un inlocuitor al acesteia,prin derivarea ei cu opium-ul si a iesit heroina,care in realitate e de 7 ori mai puterica decat morfina.Oricum o luam mereu a existat si va continua sa existe acea curiozitate a omului cat si dorinta de relaxare cerebrala,de detasare pentru o scurta perioada macar de „sine” si toate responsabilitatile ce le implica acest cuvant,fie ca o faci la cote mai mici sau la cote inalte.Oricum intr-un final acele cote mici vor deveni suficient de inalte,sugerand dependenta,ca mai apoi sa se prabuseasca brusc,si sa te prabusesti si tu odata cu ele.

Simti ca durerea oaselor te ameteste crunt, ca innebunetsi la propriu, iti dau lacrimile si te gandesti ca venele astea pline de intepaturi sunt atat de goale…si cu fiecare clipa care trece, nu ai cu ce sa le umpli si sa-ti domolesti durerea asta fizica!  (Marturia unui toxicoman)

Si lucrurile astea nu se intampla doar in tarile saracacioase,doar in cadrul familiilor dezbinate,doar acolo unde soarta ti-a intors fundu.

Duminica,5 aprilie 2009:Kurt Cobain (Nirvana) ar fi putut sa isi serbeze aniversarea celor 41 de ani.In schimb a renuntat,in ’94,la doar 27 de ani.Lua heroina si…era pe culmile succesului.

Si el nu e singurul.Ma ingrozeste sa vad cum un lucru atat de infim precum o „doza” indiferent de drog,ajunge sa te doboare treptat,pe tine,ca om.Nu conteaza ca locuiesti in Dragasanii de Sus sau la Hollywood,soarta e comuna.Marlyn Monroe,Elvis Presley,Jimi Hendrix,Janis Joplin,Jim Morrison,Anna Nicole Smith,Heath Ledger…sunt doar cateva nume consacrate.

Obisnuiam sa spun in urma cu vreun an ca mie mi-ar placea sa incerc de toate inainte sa mor (speaking about curiousity…).Dar cred ca nu am analizat prea bine cuvantul „toate” cat sa imi dau seama ce semnifica cu adevarat.Si aici nu e vorba doar de droguri pentru ca in fond orice exces distruge.Nu exista nimic mai dezgustator pentru mine decat imaginea unui narcoman cu bratele gaurite care tremura in timp ce isi injecteaza drogul.

Nu fa asta.Vrei neaparat sa fii high si sa te spargi in figuri? Exista o groaza de optiuni,de scurta durata,cat sa te induca intr-o stare de euforie totala in timp ce te distrezi cu prietenii tai,iar mai apoi,in timp ce stai cu capul in wc.

B52 > daca-ti plac bauturile dulci, asta e un shot care contine Baileys, merge baut si flambe (cu paiul intors ca sa nu-ti arzi parul din nas si genele); partea buna este ca-i gustos, in mare parte este alesul fetelor, partea proasta este ca-ti trebuie un numar mai mare ca sa fii “superfly”;
kamikadze > unii il prefera, e un mix de vodka cu lamaie; e fresh, daca e bine facut nu-ti creponeaza gura, se serveste foarte rece; la fel, daca vrei senzatii tari iti trebuie un numar maricel de shot-uri.

Tequila Bum-bum. Intr=un pahar de whisky se pune o masura de tequila si o masura de Sprite. Se pune un biscuite deasupra (chestiile alea de carton, suportii de pahare) si tinand apasat biscuitele pe pahar se loveste paharul de 3 ori de bar. Se bea repede cu tot cu spuma.

Absinth-ul: baut doar ca shot combinat cu whisky sau putina vodka,baut cald te prafuieste mai repede,sau cea mai dura combinatie pentru „inlauntrul” tau e combinatia Absinth cu Baileys.

[via Cabral,]

Think about it.

Intuitia si zarurile mele.

zar6Bai am o intuitie uneori…fenomenala!Adica…eu cred ca reprezint cu usurinta genul ala de om care aflat intr-o sala de examen,odata dezvaluite subiectele cu pricina,va face o miscare brusca dandu-se cu scaunul putin inapoi,va bate cu o palma subtil peste banca si va striga „Ahh..stiam eu!” Si apoi va urma un scurt moment de frustrare personala.Eu voi fi acea persoana care odata sa-i ceri sa se implice intr-o chestie riscanta,va sta putin,va reflecta,isi va musca buzele si ii vor trece tot felul de posibilitati prin minte,sugerand doar „Stiu si eu…” insa de cele mai multe ori va accepta acea propunere,urmand ca in 80% din cazuri sa regrete acel „da” si sa-l invaluie cu o ploaie de reprosuri pe ofertant.

Ceea ce constituie elementul paradoxal al intuitiilor mele,este faptul ca pe cat de verosimile se dovedesc a fi,eu tot ajung intr-un final sa nu le urmez.Si apoi se lasa cu framantari multe.Multe.Enervante.

Fiind frumos afara,am zis sa merg pe jos.Si am luat-o prin tot felul de stradute si scurtaturi.Aa..si inca o chestie la mine.Am tendinta ca atunci cand merg pe strada sa parcurg tot felul de joculete,la nivel cerebral.Spre exemplu:Merg normal pe strada si imi zic brusc in minte ca daca apuc semaforul la verde,o sa mi se intample un lucru bun sau problema care ma macina in momentul respectiv,se va rezolva.Sau daca vad nu stiu ce masina.Sau daca persoana din fata mea are nu stiu ce tip de geaca.Etc.Suna nebunesc,dar pun pariu ca si tu ai facut chestia asta cel putin o data.

Sau daca ma aflu in situatia in care trebuie sa aleg pe ce drum sa merg.Pe acolo sau pe acolo?Cand ma aflu la un drum bifurcat daca merg pe partea asta,o sa ma intalnesc cu cineva cunoscut pe care nu am chef sa-l vad,daca merg pe partea cealalta,nu ma intalnesc cu nimeni.Si apoi dau frumos imaginativ cu zarurile,si ce-o fi,o fi.Si bineinteles ca va iesi varianta ce combate avantajul intuitiei mele [in asta consta paradoxul] si iese prima varianta.Si bineinteles ca azi a trebuit sa ma intalnesc cu o persoana pe care o cunosc,dar care nu aveam chef sa o vad.

Cativa metri mai incolo,din nou:aceleasi alegeri,aceasi intuitie frumos sculptata.Trebuia sa aleg:fie merg pe straduta asta si ies imediat la strada,fie aleg cealalta straduta,cam ingusta si cam dubioasa,care mai era pe deasupa parcursa cu 2-3 metri in fata mea de 2 tipi care imi inspirau constant ceva negativ,ceva in neregula.Bineinteles ca pac-pac dau cu zarurile [acuma tu nu te gandi ca eu chiar imi imaginez cum arunc 2 zaruri.Am denumit astfel,reactiile mele spontane] si bineinteles ca iese iar partea proasta.Adica degeaba am intuitie daca nu stiu sa ma folosesc de ea.

Merg,merg…cei doi in fata mea.Unu in geaca de piele altu intr-o geaca de blugi.Ieftine,amandoua.Imi inspirau in continuare „Ba..astia o facut ceva”.Strada devenea tot mai ingusta si incepeam sa regret faptul ca am ales acel drum.Aud deodata de la cel cu geaca de blugi „D-voastra sunteti dl Moraru?” si se opreste facand o intoarcere brusca.De undeva din spatele meu apare unu’ in haine de politist.[phiu] Politistu,aka dl Moraru,raspunde afirmativ si li se alatura celor doi spunandu-le,in timp ce eu ii depaseam:” Da,da..chiar va cautam.Voiam sa va spun ca trebuie sa mergem la sectie,in legatura cu mandatu de 3 ani pe care nu l-ati dus la capat.” Asta in geaca de piele,naiv:„Da in legatura cu ce,dl Moraru?”Pai e ceva in legatura cu Danemarca si niste acte false,d-voastra ati ispasit doar 50 zile si mandatu era pe 3 ani.Dar mai bine haideti la sectie,ca sa clarificam acolo”.

Deci intuitia mea ruleaza rau.Iar „zarurile” de-a dreptul dezamagitoare.Oricum,ceea ce m-a uimit la discutia de mai sus,este ca totul s-a intamplat pe un fundal calm,linistit,amical chiar…total diferit fata de cum imi imagianm eu in general astfel de proceduri.

Revenind la intuitia mea,ma voi stradui sa o urmez pentru ca niciodata nu inteleg dc nu ma folosesc de ea,mai ales ca ea exista intr-o forma destul de realizabila.

Cred ca de fapt nu stiu sa fac diferenta intre adevarata intuitie,si un gand oarecare ce imi strabate mintea.Daa..asta trebuie sa fie.