RSS Feed

Monthly Archives: Martie 2009

Unu’

O chestie care mi s-a parut simpatica.Se dau niste artisti pregatiti sa cante la instrumentele lor.In sala incepe sa sune telefonul unuia,care evident nu era pe silent,si avem sa aflam ca e si nokia.

Ce se intampla mai departe?

a.E dat afara din sala cu nokia cu tot b.Lumea incepe sa-l huiduie si ajung sa se ia la bataie c.Instrumentistii se simt ofensati si refuza sa mai cante.

via.:D

TU o sa stingi luminile?

De ceva timp e mare tam tam cu actiunea Earth Hour care isi propune ca pentru o singura ora sa ne descotorosim de toate beneficiile tehnologiei,practic de electricitate si sa contribuim astfel la imbuntatirea mediului,la salvarea planetei.(mai multe detalii aici)

Acum ca am mai citit din nou ultimul rand,mi-am dat seama ca treaba asta cu „Salvati Planeta” e cam la fel cu „Te Iubesc”.Easy to say,hard to prove it.Termeni atat de extra-folositi ca si-au pierdut si din calitatea mesajului.Dar totusi sa ne uitam putin in jurul nostru si sa intelegem sensul pentru ca raspunsul exista cu siguranta.

Ce nu ai inteles scumpa?

Off,ai searchuit tu ceva pe Gugal despre Earth Hour si din greseala ai ajuns aici.Ca parca ai auzit cate ceva pe la melteanu care te plimba,cum ca ceva anume,nuş’ ce… se suprapune cu meciul Romaniei cu Serbia si farul de pe stadion si nu-i a buna.Si te-ai gandit sa afli despre ce e vorba.

O sa ti-o zic mai simplu.Nu-i asa ca e frustrant ca intr-o zi sa iti porti paltonasul din animaluţ si sa constati ca iti est mult prea cald iar a doua zi cand te-ai hotarat sa iti pui gecuta scurta de firma,sa constati ca iti ingheata fundu?

Pai ce e de facut,fata?

Renuntati la orice sursa de energie electrica,sau macar stingeti becurile pentro o ORA azi,28 martie,incepand cu ora 20.30. Earth Hour 2009.

Hai,hai sa va vad 😀

Ps:un documentar destul de bun pe tema asta.Ceasul al 11 lea (The 11th Hour).

Hello Neighbour!

Oare de ce in fiecare dimineata cand ies din casa nu am si eu parte de saluturi politicoase din partea unui vecin de alaturi care s-a trezit grijuliu mai devreme pentru a-si curata peluza iar urarea lui sa traverseze melodios garduletului alb impodobit cu tulpini spinoase de trandafir,gardulet ce traseaza o linie despartitoare intre noi si ne individualizeaza ca familie dar ne defineste ca vecini?Sa ne aducem reciproc placinte de „welcome to our neighbourhood” iar duminica sa facem gratare in curtea din spate iar eu cu fiul vecinului sa spalam cainele si sa ne stropim cu furtunul cu apa.

Huh..de ce?Bai ce viata crunta.

Eu imi urasc vecinii.Eu nu suport termenul de „vecin” atata vreme cat se afla in acelasi context cu „romania” sau „bloc”.Si crede-ma ca am avut parte la viata mea de atatea schimbari de domiciliu deci prin urmare tot atat de multe experiente veciniste,ca as putea cu usurinta sa ii clasific.

1.Genul American Dreamer-astia mai mereu o sa se nimereasca sa aiba apartamentul la parter deci prin urmare o mica gradina sub geamul lor,in fata,respectiv,spatele blocului.In general is un cuplu tanar care au cel mai probabil un copil sau doi pana in varsta de 7 ani.Dorinta lor a fost sa se mute la casa si sa planteze morcovi in gradina proprie insa soarta nu le-a suras sau mama soacra nu i-a sprijinit suficient material,ca au ajuns la bloc.Is genu ala de isi pun termopan culoarea lemnului si isi varuiesc frumos pe exterior,doar suprafata care le incadreaza ferestrele,astfel incat blocul va arata de un gri spalacit dar cu un strop de roz opac colea jos in dreapta.Is ok,n-am avut probleme cu ei,par civilizati.Doar ca uneori se straduiesc prea mult.

2.Genul Săniuţa.-Duhneste,mai mereu.De ce Săniuţa?Pentru ca duhneste mereu a alcool ieftin dar si fiindca acest brand descrie cel mai bine stilul traiectoriei personale atunci cand coboara scarile,in momentele lui high.Adica tot timpul.Uneori il vei gasi undeva intre etajul 3 si 4 trantit pe jos,neputand sa ajunga pana la capat.De fapt asta va fi mereu o ironie a sortii pentru ei,faptul ca mereu vor locui la ultimul etaj,iar pentru niste persoane cu picioare tremurande precum is ei,asta va fi un lucru extrem de solicitant.Cand eram mica aveam un astfel de vecin.Mi-a produs multe momente scary,din pacate impartaseam acelasi nivel al blocului,asa ca nu de putine ori ma vedeam in situatia ca trebuia sa il ocolesc tiptil-tiptil in acel moment de popas intre etajul 3 si 4.

3.Combinatorul-nu,nu e Donjuanul blocului.Desi stiu ca are pretentia.El a fost primul care a trecut de la clasicul casetofon,la combina.El va avea mereu in dotare ultimul sistem de boxe.El va fi mereu ala cu parintii plecati in weekenduri.Te va trezi dimineata pe ritmuri de hip hop iar noaptea pe ritmuri de manele si Morandi.Acum vreo 3 ani cand eram eu „mai rebelea asea’ „faceam competitie cu el.Ii bagam rock la maxim cat sa ii acopar manelele si de multe ori iesea un terci de ragete cu lalaieli,dar ma simteam cat de cat implinita. :d

4.Sefa Asociatiei locatarilor-femeie enervanta de cele mai multe ori.Aflata intr-un stadiu de pre-menoapauza si care sufera de sindromul bagarii in seama.Mereu va avea cate ceva de reprosat,mereu i se va parea ca a ramas ceva neplatit.Una din cele mai barfite persoane de pe scara blocului.

5.Fake-Familistii-genul de familie perfecta,se aseamana destul de mult cu American Dreamerii,doar ca la astia mereu se va intampla ceva plin de neprevazut.Is genu ala care duc o viata atat de perfecta,atat de linistita,incat ramai mut de uimire cand drama se intampla.Ori o crima,ori o bataie,ori hainele aruncate cu tot cu valiza pe geam..chestii de genu.Anul trecut,cand am venit de la scoala imi zice mama: „Ii stii pe astia care se mutase recent langa noi,nu?Ai vazut ce linistiti erau..uite ca azi a venit Protv-ul pe aici,fusese scandal,El o altoise sanatos pe Ea”.

6.Clubul cafelutei de sambata dimineata-in general e un must-have sau un must-be in primul decan al casniciei pentru orice femeie.Pentru ca in capul mesei va sta mereu tanti mai in varsta dar cu spirit tanar,ce va da sfaturi culinare,de frumusete sau de sex [eh].Se foloseste multa cafea,tigara si numerosi „fata” cat si „eu cand m-am luat cu al meu…”

7.Familia Dezbinata-Sub mine locuieste de altfel un astfel de specimen.O data la 2 zile daca nu se aud trimiteri la origini si bagari prin tot felul de zone biologice,nu e in regula.Poate prezenta drame in genul fake-familistilor si viciuri de tipul Saniuta.Aveam un vecin care mereu cand facea scandal il dadea afara pe usa nevast’sa.Si saracu om iesea frumos si se aseza cu fundu pe scari si statea…tot timpu lasa pe casa scarii sticle de bere goale si din cand in cand cate o revista pretty porn.

8.Pensionarii-mi-au distrus copilaria.am locuit intr-o perioada intr-o zona destul de centrala,frumoasa,cu spatii verzi si bancute,porumbei si liniste.Doar ca full de pensionari.Mereu vor avea ca ocupatie hranitul matzelor maidaneze,pazitu geamului si multe alte reprosuri cu privire la mingea ta care risca sa provoace leziuni grave Daciei 1310 proprietate personala,care sta de altfel in parcare de ceva ani,nefolosita,acoperita de o husa gri.

Is curioasa peste ce voi da in viitor,pentru ca eu de felul meu sunt o persoana foarte „migratoare”.M-am mutat de vreo 4-5 ori.Poate intr-un frumos viitor o sa am parte si de ceea ce descriam mai sus. Poate.

Atlas de Mitocanie Urbana.

Mai tii minte TeleEnciclopedia de pe Tvr1 ?Eh,iata ceva mai actual.O sinteza a faunei urbane care domina in special peisajul autohton.Mistoul din acest video e de o eleganta si un rafinament absolut!

Fucked up!

haioase066012

Aham.

O carte,un citat.

Ceea ce ei numesc loialitate,fidelitate,eu numesc fie letargia obisnuintei,fie lipsa imaginatiei.Fidelitatea este pentru viata emotionala ceea ce este rigiditatea pentru viata intelectuala-pur si simplu marturisirea esecului.

(Portretul lui Dorian Gray- Oscar Wilde).

Pentru ca nu cred in credinta nelimitata,fie ca tine de aspectul religios sau cel interuman.Pentru ca vad o revolta in orice,in oricine,manifestata prin actiuni ce poate la momentul respectiv echivaleaza senzatia sarei de pe rana pentru celalalt.E o eliberare de constrangere si supunere a sinelui pe care toti simtim la un moment dat nevoia de a o scoate la iveala si din cauza careia toti suferim intr-un moment sau altul.Doar ca unii nu pot,nu vor,sau cred ei,nu simt nevoia.Insa numai prin aceste ganduri,devin prizonierii propriei lor ocne de sare.

Hello!How are you?Bye!

Ti s-a intamplat vreodata sa te intalnesti pe strada cu un vechi prieten pe care nici nu stii daca sa-l mai numesti „prieten” sau pur si simplu „cunostinta” avand in vedere faptul ca nu ati mai vorbit de foarte mult timp?…Si culmea,cand va intalniti intamplator pe strada sa va zambiti in permanenta,sa va aratati incantati de intalnirea neprevazuta,sa schimbati cateva vorbe la repezeala,pentru ca altfel nu puteti; fiecare din voi are o companie care il asteapta undeva la un metru distanta tocmai pentru a va oferi putina intimitate in care sa parcurgeti un sumar „schimb de amintiri”,iar la final sa va luati ramas bun cu cate un „Poate o sa mai iesim candva…” ? Iar apoi sa constati ca ultima oara cand v-ati luat ramas bun ati folosit aceasi replica pe post de „la revedere” si nu s-a concretizat in nimic.Desi aveai numarul lui/ei in agenda,iar id-ul respectivei/lui stralucea frumos in fiecare seara in lista de messenger.

Auzisem prin jurul meu o replica in genu „…Si mi-am facut intr-o zi curaj si am accesat-o pe mess”.O tipa despre o tipa.Si mi-am dat seama ca noi suferima adesea de mania Sper sa nu deranjez sau Sper ca nu sunt in plus.Ne este frica sa fim respinsi.Nu suportam inabordabilitatea.Cred ca in situatia mentionata ma sus,fiecare are asteptari de la celalalt sa faca primul pas.Si totusi…pierdem.Ne pierdem.

Si zic asta pentru ca m-am confruntat adesea cu situatii in genul.Prietenii rupte,destramate din lipsa comunicarii.Prietenii reduse la un simplu „Hey” din sezon in sezon.De ce?

Lucru frustrant.Si aici nu ma refer la acele prietenii care s-au incheiat cu o cearta.

*asta fiind o continuare al moodului meu de „friendship&stuff” pe care il am de cateva zile.poate maine termin cu el.