Ma inec in miere de albine

Meniul de azi:biscuiti in forma de animalute si miere de albine.

Cred ca finalul basmului Sarea in bucate,in care imparatul isi recunoaste vina si admite ca nu exista nimic mai imbucurator pentru el decat sa fie iubit asemenea fiicei sale mai mici,ca sarea in bucate, are o baza destul de solida.Dulcele si dulcegarelile nu te ajuta cu nimic.Sunt bune doar cat sa iti excite subtil papilele gustative,sau auzul.Pentru ca prea multa dulcegareala,fie ea de ordin alimentar sau social strica,si iti vei da seama mult prea tarziu de chestia asta.Atunci cand te vei urca pe cantar sau atunci cand vei constata la o persoana o ipocrizie de mult si prea bine ascunsa.

In fine.Imi este rau.Fizic,psihic iar mierea de albine pe care am ingurcitat-o in ultimele 3 zile nu ma face nici mai optimista,nici mai…la naiba m-am ingrasat 2 kilograme.Noaptea apar si consecintele de la prea multa sare in bucate nicotina in plamani.Mi se opreste brusc respiratia si tresar,ma ridic din pat fara sa imi dau seama si debitez nu stiu ce.Somn agitat,vise necoapte,memorie proasta si a doua zi tot felul de dileme.(Mama…uhm,ce voiam sa te intreb…cum se manifesta epilepsia?”).(“Inceteaza sa te mai gandesti la chestii din astea Andra,aia tremura,lesina si isi dau ochii peste cap.Mananca mai multe fructe si lactate!”).

Am o lene acuta.Seminarul “Dezlantuie invingatorul din tine” nu prea isi face efect pe termen lung.Brusc imi doresc sa fiu un parazit.Care sa stea in nesimtire,fara sa faca nimic constructiv si sa il doara in organ de tot si de toate.Oh stai,am devenit deja acest lucru.Ce poate fi mai parazit decat un parazit?Simt nevoia sa devin,sa ma cufund si mai tare intr-un nevrotism si o inconstienta totala.

Last first day.

Intotdeauna formalitatile scolare,fie ca sunt ele de inceput sau sfarsit de an,imi creaza mici goluri in stomac cauzate cel mai probabil de niste lilieci care se zbat inauntru-mi.Pentru ca nu e vorba despre acea emotie incomparabila datorata implicarii in mod indirect ai unor fluturi,e altceva.E o anumita agitatie si atmosfera de-a dreptul cliseica,incepand de la crainicul tv care foloseste mereu expresia In curand clopotelul va suna iar elevii vor pasi din nou in clase,pana la scolaritele cu funda alba si hamleti albi care stau la rand la floraria de la coltul strazii pentru 3 garoafe.(serios,decat sa cumperi garoafe mai bine te duci cu mana goala;pana si irisul si narcisele,florile mortilor,is mai frumoase decat garoafele).

As vorbi despre vestimentatie (un adevarat fashion event al kitschului si prostului gust mi s-a perindat in fata ochilor in timp ce autobuzul trecea pe langa boboacele de la Industriale si SAM-uri) dar necesita prea mult timp si ma dor incredibil picioarele,chiar daca scriu cu mainile,cum obisnuieste lumea in general sa faca.

Ultima mea prima zi de scoala a fost relativ ok.Ma bucur ca macar nu am prins o atmosfera din aia prea oficiala,si astfel liliecii mei au mai stat nitel pe tusa.Ne-a bagat o tipa de la Libertatea reportofonu in fata cu privire la noul sistem pentru Bac.

• 3 probe scrise-merge.
• istoria ca proba obligatorie-neah..
• probele orale notate cu calificative-hmm…

Oricum generatia mea de a-12-a e cam cobai din punctul asta de vedere dar vom supravietui experimentului.Zic.

In principiu nu prea am avut mare chestie interesanta de zis despre ziua de azi,dar am zis sa ma mai bag si eu putin in seama pe propriu-mi blog,ca tot nu am mai facut-o demult.

Dont’t worry.Be happy.

Nu am murit.Nu mi s-au facut funeraliile fara ca voi sa fiti invitati la bocet si pomana.Stiu ca poate par cinica in momentul acesta dar ma amuza sa vad cum lipsa numelui meu din lista de YM! o lunga perioada de timp plus nelocalizarea mea prin apel telefonic poate cauza atatea nelinisti.

Nu am mai stat atata timp la bunici de cand eram mica.Dar spre surprinderea mea mi-a placut.Mi-a placut sa respir aerul rece de dimineata si sa ating bruma in timpul joggingului,mi-a placut sa o vad pe Betty fericita in timp ce “innota” practic prin iarba,sa mananc fructe nespalate,sa reiau legatura cu vechi prieteni cu care obisnuiam sa stau in urma cu cativa ani si care acum erau veniti si ei in vacanta la bunici.Sa observam reciproc cat de mult ne-am schimbat,fizic si psihic.Mi-e dor sa privesc apusul si sa fumez o tigara,sa stau tolanita la soare si sa citesc o carte buna,sa ma ametesc cu vin si sa privesc cerul instelat noaptea.

M-a schimbat intr-un oarecare fel aceasta experienta.Ma simt ca Brad Pitt dupa cei 7 ani petrecuti in Tibet.Departe de cianura si mazga societatii am lasat loc mai mult maturizarii si ale unor noi idealuri.Daca pana acum aveam dubii,acum stiu cine sunt.Stiu ce vreau.Si asta e cel mai efervescent feeling.

As avea multe de zis,dar uneori simt ca e suficient sa stiu sau sa simt doar eu acele lucruri ca sa ma simt pe deplin multumita.

~*~

un adevarat song obsession din vara asta care mi-a dictat starile.[multumesc Cozmina ca esti fana Twilight si cu ocazia asta am descoperit Blue Foundation pe telefonul tau in folderul cu soundtracks.]

Si va rog,de acum inainte scutiti-ma de orice intrebare referitoare la prezenta mea pe net,pentru ca mi se pare de-a dreptul enervant si patetic.Eu sunt in primul rand Andra Mihu si nu andrak777.

Cainele meu asculta sfaturile Claudiei de la Cream

Mica sinteza a zilei.

8 mai 2009.

Ceva ciudat se intampla cu mine,cred ca ar trebui sa imi schimbe cineva bateriile pentru ca nu mai functionez la parametrii normali.Acele constiintei mele temporale s-au oprit.Minutarul,undeva in zona doisprezece a ariei personale,pe mijlocul fruntii,iar secundarul zace in moarte clinica pe sanul  stang.Este 8 mai,iar eu de doua zile traiesc cu senzatia ca suntem in 6.Sase mai.Ti s-a intamplat vreodata chestia asta?E bizar.Cred ca va trebui sa stau ceva mai mult la soare.

M-am trezit azi lejer la ora 8.Am deschis dulapul si aveam o mare dilema.Nu stiam intre ce sa aleg.Bluza verde crud,Bluza in dungi verde cu gri,tricou in dungi verde cu gri sau celalalt tricou verde care nu prea aduce a verde?Nu,nu ma cheama Martin si nici nu beau Tuborg,doar ca azi era musai sa fiu imbracata in verde.Am mers pana la urma pe varianta a treia la care am adaugat o esarfa.Verde.

M-am indreptat spre farmacie si ca un bun cetatean ce sunt,am asteptat la rand,admirand in acelasi timp marele cuvant apocrif,frumos printat pe hanoracul doamnei din fata mea.Mereu rad de cei care poarta haine cu inscriptia brandului cat mai vizibila,mai ales in varianta fake.Dar trebuie sa recunosc ca mai mult de un B-unit si un Mike nu am apucat sa vad in realitate.Ei bine,azi l-am vazut si pe Adibas,care radia pe hanoracul alb al doamnei intr-un straluciu total.Ceea ce zic eu acum nu e chestie de snobism,ba din contra,pretentie de snob ai daca iti achizitionezi chestii ce se vor a fi brand wannabe.Da’ femeia saraca,de un’ sa stie ea?Asta nu o catalogheaza conform standardelor respective.Poate chiar nu-i pasa cand si l-a luat sau i l-a dat sotul cadou de 8 martie.Poate nici nu stia de diferenta intre Adidas si Adibas.Poate nici nu stia ca pe tema asta s-a dezvoltat un adevarat cult.Mnah…acum nu oricine are o scuza.Iti dai seama ca daca eu sau tu am aparea la liceu cu asa ceva,e ca si cum homofobu homofobilor ar aparea cu un morcov in cur.

Am observat o mare strategie de marketing pe la vanzatoare.Iti calculeaza cel mai ridicat pret al unui produs,fara sa te intrebe exact ce doresti,iar la final daca intervii,fac niste fete de proaste,clipesc des si te mai intreaba inca o data ce ai zis prima oara de parca nu ar sti raspunsul .(ca atunci cand invatai tabla inmultirii si cand erai intrebat spontan:”8×4 cat fac?” si tu intrebai mereu: “Cat?”,desi auzisei perfect)Ii zic sa imi dea o pereche de manusi chirurgicale,la care ea imi spune ca trebuie sa platesc 2,5 lei.Stai,stai papusa…astea costa in jur de 50 bani.cinci mii vechi! “Aa…credeam ca doriti manusi sterilizate!Dar de ce nu ati spus de la inceput,ca nu v-am inteles.” Ha.Ii voi zice data viitoare sa imi recomande ce are ea mai bun in calitate de manusi,cat sa imi pot baga lejer,adanc si fara urme,mainile in ţărînă.

Pentru ca da,azi am fost Eco.Azi nu am facut ore.Azi am plantat petunii in fata liceului.Pentru ca azi am fost pă val si mi-s tare mandra.Ca e pă val sa fii Eco,green,vegetarian si sugar free.

~*~

Si totusi ce are de-a face titlul cu continutul?Nimic,e doar un titlu.Pentru ca mereu am  stat prost la partea cu gasirea unui titlu la fel cum imi este greu sa memorez numele persoanelor cu care fac cunostinta.Dau mana,zic “Andra,imi pare bine…” si dupa asta nu mai stiu cum il cheama.De fapt daca stau mai bine sa ma gandesc,are de-a face.Pentru ca intotdeauna ma amuza strategia cainelui meu cand merg cu ea afara si trece un caine mascul pe langa ea si  incepe sa tremure si sa Fetelor,sa nu cedati din prima seara, isi aseze frumos funduletu la podea.

In seara asta cred ca am vorbit vreun sfert de ora pe afara cu o cucoana numai despre caini.Treaba asta cu ‘hai sa avem un pet’ e destul de riscanta.In sensul ca te atasezi prea mult de ei ca sa poti suporta dupa cativa ani,lipsa lor.Cucoanei tocmai ii murise cainele,de batranete, care semana incredibil cu al meu.Cred ca mama va intra intr-o depresie lunga cand Betty nu va mai fi.Chiar acum cand scriu randurile astea ea o alinta cu “mamică” si o pupa.

In drum spre intrarea in bloc,in dreptul tipei din fata mea,opreste o masina din care coboara cateva persoane,o inconjoara pe tipa respectiva,ii ofera un buchet mare de flori si incep sa ii cante in mijlocu strazii clasicul LMA!

Dragut.

Dante si restul de 99.

Gasisem cu mult timp in urma intamplator pe net,o pictura care mi se pare de-a dreptul formidabila.Din cate am inteles,ar purta titlul Discussing the Divine Comedy with Dante si reprezinta 100 de personalitati ale istoriei,surprinse in ipostaze diferite,in preajma unor persoane din cu totul alt secol sau mediu de afirmare. (click pe imagine)

Spre exemplu,in coltul din stanga il putem observa cantand la pian pe maistru’ Beethoven,avand-o ca muza pe madam Audrey Hepburn iar undeva intre ei,inaltandu-se falnic Adolf  Hitler.Si lista poate continua.

Chiar as vrea asa ceva la mine in camera.