Stare…

I sit and wait…
Does an angel contemplate my fate?

E o stare din aia in care imi traiesc banalul la cele mai inalte cote.
Nici macar Robbie Williams nu ma scoate din starea asta.Ma afunda si mai tare.
Dar ce mai conteaza?
Oricum acusi imi voi bea ceaiul si ma voi baga in pat,asteptand alarma de la 6.15 [niciodata nu ma trezesc la 6.15.mereu mi-l pun mai devreme tocmai pentru a putea trai senzatia aia minunata de dupa sunarea alarmei,in care stii ca iti permiti sa ma lenevesti cateva minute ].

E 10.42 seara iar eu am o stare inutila.E doar un fragment al acelui feeling cand constati ca timpul a trecut pe langa tine in mod fulgerator,fara ca tu sa fi realizat nimic important si constructiv pentru aceasta societate.

Uf.
Am inceput sa am suflet de politician si nu e bine.

Noapte buna!

Nimic…?

A inceput totul sec.Banal de sec.Intr-o zi minunata de sfarsit de septembrie [ Waaake me up...when september ends! ..haha sa fie intrarea mea in blogosfera trezirea mea la realitate?],cand frustrarea personala cu privire la dobitocismele si incapabilii din jurul meu au atins cote maxime.Si probabil decat sa ma inbolnavesc pe dinauntru ;;) din cauza faptului ca exprimarea libera [prea libera..] te poate costa in anumite circumstante,am ajuns si aici.

 

hehe